Alex Szollo este deja un autor recunoscut pentru abordarea curajoasa a unor subiecte cu impact in societatea contemporana. Dupa romanul Eu, Baraba si culegerea de eseuri Tupeu de crestin, scriitorul, un admirator al operei literare a lui Victor Hugo, isi provoaca cititorii cu un text ce ofera o remodelare a personajului Quasimodo din romanul Notre-Dame de Paris. In romanul Quasimodo, un cititor model va recunoaste povestirea hugoliana, dar va depasi nivelul empiric de intelegere a lecturii si va descoperi un text care isi rescrie povestirea si isi reconstruieste personajele, revelandu-si propriul adevar intr-o alta realitate. (Laura Catrinescu)
Intertextualitatea la care apeleaza autorul este o strategie menita sa rescrie si sa reinterpreteze modelul in potentialul sau maxim. Cu acest scop a fost reinventat Quasimodo, personajul purtand acum masca unui neofit care parcurge un drum initiatic, fiind ghidat de fiinte angelice si ispitit de demoni. La finalul acestui dificil traseu, marcat de numeroase discursuri introspective, Quasimodo devine un mesager al valorilor crestine, avand un mesaj puternic cultural si social, ce indeamna la ratiune lipsita de prejudecati si la iubirea neconditionata a semenului.
Textul este intotdeauna pretextul de a spune o poveste. Alex Szollo ne spune povestea calatoriei sale si ne impartaseste cele mai adanci temeri, reflectii si dorinte. Din lectura romanului Quasimodo transpare aspiratia scriitorului catre scriitura revelata de frumusetea sufletului uman. (Laura Catrinescu)
