Musab danseaza fericit intr-un grup de argentinieni, infasurat in steagul lor. Cand ma zareste, fuge spre mine si isi urla bucuria: „Ce ti-am zis eu, Messi e Dumnezeul fotbalului! Ar-gen-ti-na! Ar-gen-ti-na! V-am oferit cel mai grozav turneu final, degeaba ne-ati criticat si ne-ati provocat cu ineptiile voastre! Neati insultat valorile morale si religioase, ne-ati jignit inventand scandaluri peste scandaluri, dar Cel de Sus ne iubeste, semn ca
noi avem dreptate, nu voi! Civilizatia noastra nu se va clatina niciodata, spre deosebire de a voastra, una pe cale de disparitie, priviti imprejur si o sa-mi dati dreptate! Allah e mare! Aleikum Salaam!”
S-a imbujorat de-a binelea, ochii ii scapara si parca si-ar continua tirada. Se opreste insa si imi arata pe telefonul lui mobil fotografia nationalei lui si izbucneste ca un posedat: „Qatar! Qatar!” Il las sa-si savureze clipa, in definitiv nu s-a inselat deloc – acest campionat mondial a fost fara cusur si n-are rival in sirul celorlalte douazeci si unul de pana acum.
