Pur si simplu despre muzica

Traducere de Mihaela Albulescu

„O perspectiva fascinanta asupra naturii muzicii.” (Publishers Weekly)

„Dialogurile fermecatoare, lipsite de orice urma de afectare, dintre acesti doi artisti pasionati – scriitorul captivant, in romanele caruia muzica joaca un rol de frunte, si dirijorul neobosit si afabil – vor cuceri orice cititor.” (The New York Times)

„O lectura fara precedent. A vorbi despre muzica, se spune adesea, este ca si cum ai dansa despre arhitectura, dar ce bucurie sa-i vezi pe acesti doi prieteni cum danseaza.” (The Guardian)

„O carte irezistibil de seducatoare.” (Evening Standard)

Haruki Murakami, unul dintre cei mai populari scriitori japonezi contemporani, s-a nascut in 1949, la Kyoto. A studiat teatrul la Universitatea Waseda din Tokio. Experienta de proprietar al unui bar in care se cinta jazz (reflectata in romanul sau din 1992, La sud de granita, la vest de soare) si cea de traducator al operelor lui F. Scott Fitzgerald, John Irving, Truman Capote si Raymond Carver isi vor spune cuvintul in formarea sa ca mesager al unei Japonii occidentalizate – un tinut amagitor, lipsit parca de suflet si suflu, al carui spirit stravechi pare sa fi disparut aproape in intregime. Primul sau roman, Asculta cum cinta vintul (1979), i-a adus Premiul Gunzo, fiind urmat de Pinball, 1973 (1980) si In cautarea oii fantastice (1982, distins cu Premiul Noma). In 1987 a publicat Padurea norvegiana, bestseller international, tradus in numeroase limbi si vindut in milioane de exemplare. Murakami a mai publicat volumul de interviuri Underground. Atentatul de la Tokio si spiritul japonez (1997) si romanele La capatul lumii si in tara aspra a minunilor (1985, pentru care a primit Premiul Tanizaki), Dans dans dans (1988), Cronica pasarii-arc (1994, nominalizat la prestigiosul IMPAC Dublin Literary Award), Iubita mea, Sputnik (1999), Kafka pe malul marii (2002), 1Q84 (2009-2010) si Tsukuru Tazaki cel fara de culoare si anii sai de pelerinaj (2013), precum si volumele de povestiri sau eseuri Elefantul a disparut (1993), Dupa cutremur (2000), Salcia oarba, fata adormita (2006), Autoportretul scriitorului ca alergator de cursa lunga (2007), Meseria de romancier (2015) si Uciderea Comandorului (vol. 1, 2018). A fost nominalizat in repetate rinduri la Premiul Nobel.

Seiji Ozawa a fost director muzical al Boston Symphony Orchestra timp de douazeci si noua de ani, director muzical al Toronto Symphony Orchestra, San Francisco Symphony si al Operei de Stat din Viena. Impreuna cu Kazuoshi Akiyama, a infiintat Orchestra Saito Kinen, fiind, totodata, director al Festivalului Seiji Ozawa din Matsumoto. Se implica indeaproape in educatia muzicala a tinerilor interpreti in cadrul Academiei Internationale Seiji Ozawa din Elvetia, Academiei Internationale pentru Muzica de Camera Ozawa de la Okushiga etc. A primit unele dintre cele mai importante distinctii, printre care Légion d’Honneur, Ordinul Japonez al Culturii, Kennedy Center Honor. A cistigat Premiul Grammy pentru cea mai buna inregistrare de opera.