Puf de papadie

In Tara Campiei de Aur, razboiul e o forma de viata. Oaste dupa oaste o ataca neincetat, de nu-i mai poate trece nimeni hotarele. In valtoarea sagetilor isi face aparitia un copil cu parul blond in ai carui ochi mari e cuprinsa toata blandetea din lume: Puf de papadie ar vrea sa rastoarne rostul ostenilor si sa le transforme vrajmasia in omenie. Macar de ar gasi arma speciala care poate inmuia inimile razboinice.

„Tare greu mai era pe-atunci sa stea pacea cat veacul. Ca unora le-ardea talpa sa bata tari si mari cu tolba plina de sageti purtatoare de moarte. Asa se face ca un neam vecin cu tara de care va spun cauta mereu pricina de razboi: ba ca zidurile lor ar umbri ogoarele din preajma, ba ca soarele sta prea mult la ei si din pricina zidurilor apune mai devreme la ceilalti si cate si mai cate. Si, pe-atunci, razboaiele tineau cat o viata de om, ba si mai mult.”