O carte care sintetizeaza cea mai ampla cercetare de psihologia poporului roman din ultimul veac si ofera un profil psihologic al romanilor ce contrazice nu de putine ori bine-cunoscutele clisee care circula despre acesta.
„Modelul cultural ideal al romanilor,, este identificabil in proiectia noastra psihologica,. Vestea buna este ca, desi romanii se cred asa cum nu sint, totusi se cred asa cum ar putea sa fie! Asadar, as spune ca proiectia noastra nu reprezinta o iluzie pozitiva, ci un optimism realist. De aceea, in cazul romanilor exista sanse foarte mari de dezvoltare si evolutie in directia unui model psihocultural ideal, sanse care pot creste prin actiuni psihoculturale intelepte si hotarite. Cetatenii romani din diverse zone ale tarii au un fundament psihocultural comun mai important decit elementele ce ii diferentiaza, fundament pe care putem construi un viitor comun, in care aceste elemente diferentiatoare sa-si gaseasca insa locul si sa contribuie la o unitate in diversitate. Utilizarea rezultatelor monografiei in logica unui patriotism modern trebuie sa duca la promovarea si utilizarea punctelor tari si la recunoasterea si corectarea constructiva a punctelor mai putin tari, evitindu-se astfel atit extremele patriotarde, cit si cele defaimatoare, la fel de necredibile si cu aceleasi consecinte negative asupra respectului si a statutului international al romanilor si asupra progresului lor. Daca ar fi sa rezum esenta monografiei, as mentiona ca virtuti ale romanilor potentialul intelectual (de inteligenta si creativitate) si competitivitatea, iar ca atribute psihologice de imbunatatit increderea scazuta in oameni, care duce la o lipsa de cooperare pentru actiuni colective in beneficiul comun, si tendinta de distorsionare a realitatii prin exagerarea atit a pozitivului (prin emotionalitatea ridicata), cit si a negativului (prin scepticism sau cinism). Daca am redobindi increderea in oameni si am reduce exagerarile in evaluarile pe care le facem, atunci am realiza actiuni colective in beneficiul tuturor, in cadrul carora ne-am putea valorifica la maximum potentialul foarte bun pe care il avem ca popor.” (Daniel David)
„Astfel de cercetari despre caracterul national si relatia acestuia cu atribute psihologice de baza sint fundamentale pentru psihologia interculturala moderna.” (Dr. Antonio Terracciano, Florida State University, autor al articolului„National Character Does Not Reflect Mean Personality Trait Levels in 49 Cultures”, Science, 2005)
Daniel David este profesor universitar doctor la Universitatea „Babes‑Bolyai” din Cluj‑Napoca, profesor asociat la Icahn School of Medicine at Mount Sinai, New York, si directorul pentru cercetare al Albert Ellis Institute, New York. Este directorul International Institute for the Advanced Study of Psychotherapy and Applied Mental Health, fiind cel mai citat psiholog din Romania conform analizelor scientometrice (Web of Science/Google Scholar). Profesorul David este cel care a introdus in tara primele cursuri de psihologie pozitiva, in cadrul Scolii clujene de psihologie clinica si psihoterapie, fondata de acesta la Universitatea „Babes‑Bolyai”; psihologia pozitiva astfel introdusa in Romania se inscrie in paradigma traditionala internationala (initiata de profesorul american Martin Seligman) si se ancoreaza si in noile dezvoltari din domeniu, prin integrare cu abordarile cognitiv‑comportamentale de tip validat stiintific (evidence‑based) (prin modelele de psihologie pozitiva dezvoltate de profesorii americani Albert Ellis si Aaron T. Beck). La Editura Polirom a mai publicat: Psihologie clinica si psihoterapie. Fundamente (ed. I, 2006; ed. a II‑a, 2013), Metodologia cercetarii clinice. Fundamente (2006), Tratat de psihoterapii cognitive si comportamentale (ed. I, 2006; ed. a II‑a, 2012; ed a III‑a, 2017), Dezvoltare personala si sociala. Eseuri si convorbiri despre viata (2014), Psihologie si tehnologie. Fundamente de roboterapie si psihoterapie prin realitate virtuala (in colab., 2015) si Psihologia poporului roman. Profilul psihologic al romanilor intr‑o monografie cognitiv‑experimentala (2015).
