Proza poetica romaneasca

Receptarea conceptului de proza poetica pune in fata lectorului un raport de antonimie a doi termeni considerati total opusi. Despre proza poetica precum o forma narativa independenta nu s-a relatat decat in studiul lui Mihai Zamfir – Proza poetica romaneasca in secolul al XIX-lea. De aceea, este important de relevat cum aspecte ale formelor literare pot fi cuprinse in genul sau arhigenul, dupa tipologia data de Gérard Genette, al prozei poetice.

Trebuie remarcat faptul ca proza artistica, mai apoi proza rimata sau ritmata, proza lirica si poetica subliniaza diferite infatisari si datorita statutului dual al acesteia – forma narativa/ continut poetic. Discursul narativ capata nuante diverse prin varietatile de tehnici narrative utilizate de prozator sau de elemente ale poeticitatii. Socotita o forma hibrida sau ca apartinand literaturii de frontiera proza poetica ramane una dintre categoriile literare ce se sustrage unei definitii riguroase prezentand toate aspectele intrinseci ale acesteia.

Structura lucrarii reliefeaza o parte teoretica si una de cercetare literara. Partea teoretica dezvaluita mai ales in primele doua capitole ale lucrarii se compune din informatii din teoria literara, pe care am incercat sa le cristalizam intr-o viziune coerenta. Analiza a fost extinsa presupunand o interpretare insolita a prozei prin prisma poeticitatii. Selectia corpusului de texte s-a constituit de-a lungul cercetarii conceptului de poeticitate, nu in functie de autori si nu propune o perspectiva cronologica asupra prozei poetice romanesti.

Resursele bibliografice reflecta preocuparea noastra pentru o documentare cat mai ampla. Au fost consultate lucrari de specialitate – de teorie si critica literara, studii si articole, dictionare, operele din corpusul de texte selectat din literatura romana. Diversitatea surselor de documentare dezvaluie necesitatea de a inchega un suport stiintific minimal.

Caracterul inovator al cercetarii consta in noutatea perspectivei de abordare a prozei prin prisma categoriilor poeticitatii. Caracterul stiintific-inovator este conturat de intentia de a da o interpretare sistemica, naratologica, de valorificare a categoriilor determinate ale prozei poetice romanesti. Se evidentiaza caracterul sincretic al prozei, dimensiunile ei narative/ poetice, relatiile intertextuale, lumile imaginare si tipurile de personaje, strategiile si tehnicile narative, categoriile poetice. Cercetarea poeticitatii in proza romaneasca s-a relevat in critica literara doar in studiul dedicat acestei problematici – Proza poetica romaneasca in secolul al XIX-lea al lui Mihai Zamfir. Materialul bibliografic consultat a justificat pe deplin optiunea pentru tema prin referinte care atesta existenta poeticitatii in proza. Aceasta este alcatuita prin categorii specifice, dar in ansamblu este un fenomen greu de conceptualizat. Din acest punct de vedere, cercetarea prezinta analiza interferentei dintre narativ, poetic (si dramatic) la nivel textual.

Termenii – cheie ai cercetarii: discurs/ gen, genuri ale frontierei, literaritate, poeticitate, poetic, liric, liricitate, narativ, narativitate, dramaticitate, discurs in proza/ discurs versificat, demersul naratologic – subiectivitate, reflexivitate, narator implicat, categorii ale poeticitatii – pitorescul, mesianismul, insolitul, atmosfera, feminitatea, vocatia povestirii, nostalgia copilariei, medelenismul, intertextualitatea poetica, fantasticul poetic, poeticitatea construita, metaforismul, metafora discursului eseistic, narativitatea poeziei, antipoeticitatea.

Demersul cercetarii teoretice reuneste cateva dintre conceptiile privind conexiunile dintre genurile literare. Pentru a incadra cat mai clar teritoriul prozei poetice in care exista reprezentari ale poeticitatii am consultat lucrarile unor autori preocupati de problematica imbinarii genurilor literare printre care ii mentionam pe: teoreticienii formalismului rus Sklovski, Tinianov si Tomasevski, M. Bahtin, Wolfgang Kayser, lucrarile de poetica moderna ale lingvistilor si ale structuralistilor – Tzvetan Todorov, Gérard Genette, Oswald Ducrot, Jean-Marie Schaeffer, Adrian Marino etc. Extrem de utile, in deprinderea metodologiei de cercetare, mai ales in capitolul III au fost lucrarile lui E. Lovinescu, Serban Cioculescu, G. Calinescu, G. Ibraileanu, Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Constantin Ciopraga, M. Anghelescu, Dumitru Tiutiuca, Nicolae Rotund, Henri Zalis, Mihaela Mancas s. a.

Cercetarea diverselor studii teoretice cu privire la genurile literare si a imbinarii acestora a permis formularea unor aspecte pentru a reda incadrarea intr-un gen cu particularitati diferite al prozei poetice si al poeticitatii prin raportare la textul narativ.

Pornind de la prezentarea trasaturilor genului, primul capitol – DISCURSUL SI FRONTIERA – va reda pe langa trecerea in revista a definitiilor si o posibila incadrare a prozei poetice ca gen literar, aspecte ale discursurilor de frontiera si va releva elemente diacronice ale conceptului de proza poetica drept „gen literar”.

Capitolul al doilea – POETICITATEA – ofera prin abordare etimologica coroborata cu hermeneutica sensului primele semnificatii, astfel s-au identificat urmatoarele opozitii: discurs in proza/ discurs versificat, literaritatea/ poeticitatea, poetic/ liric, poeticitate/ liricitate, apoi la nivel textual se remarca, de asemenea, o liricitate, narativitate, dramaticitate… in potentia. Demersul analitic reda indicii poeticitatii in proza poetica, prin intermediul surselor naratologice, dar si prin definirea conceptului de proza poetica in critica literara romaneasca fiind delimitate anumite paradigme din perspectiva alaturarii sau nu a literaturii romane la aceasta forma discursiva.

Pornind de la actualitatea temei si de la nivelul ei de cercetare, in capitolul al treilea – CATEGORII ALE POETICITATII IN PROZA ROMANEASCA – se va intreprinde un studiu naratologic, din unghiuri inedite oferite de aspectele esentiale ale prozei investigate.

Intre acestea se pot evidentia – prezentarea categoriilor poeticitatii pe taram narativ, in proza poetica romaneasca, prin elemente ale interferentei narativului si a poeticului – pitorescul, mesianismul, vocatia povestirii, nostalgia copilariei, medelenismul, atmosfera, feminitatea, intertextualitatea poetica, fantasticul poetic, insolitul, poeticitatea construita, metaforismul, metafora discursului eseistic, iar ultimele doua sub-capitole aduc in atentie reversal poeticitatii prozei prin elementele de narativitate a poeziei intr-un text poetic si al antipoeticitatii in textul narativ. Sprijinindu-se pe un corp de text cuprinzand scriitori de la perioada pasoptista pana la epoca postmoderna precum V. Alecsandri, Al. Russo, Mihail Sadoveanu, Ion Creanga, Zaharia Stancu, Ionel Teodoreanu, G. M. Zamfirescu, G. Ibraileanu, Mihai Eminescu, Ion Minulescu, Mateiu Caragiale, Gellu Naum, Fanus Neagu, Nicolae Manolescu, Mircea Cartarescu, I. L. Caragiale, partea a doua a lucrarii a pus in evidenta anumite trasaturi definitorii ale poeticitatii prozei romanesti, intr-un itinerariu incluzand scrierile romanesti ce s-ar putea incadra unui tip de literatura precum proza poetica.

Aceasta cercetare naratologica asupra aspectelor poeticitatii prozei – categorii esentiale, definesc o serie de caracteristici ce revin in alcatuirea genului.

Lucrarea de fata isi propune, astfel, sa deschida posibilitatea desprinderii unor solutii de examinare a prozei poetice romanesti capabile sa stimuleze abordarea altor aspecte, cum ar fi instituirea unor paradigme in literatura romana si in functie de formele prozei poetice.