Lucrarea analizeaza creatia intelectuala ca si bun incorporal prin raportarea permanenta a dispozitiilor noului Cod civil la legislatia speciala si viceversa. Premisa de la care pleaca acest studiu este ca dreptul proprietatii intelectuale formeaza un domeniu unitar de studiu, diferentele dintre dreptul de autor si proprietatea industriala fiind neesentiale, pe plan conceptual, acest ansamblu unitar facand parte (dintotdeauna) din dreptul civil. De aceea, legislatia speciala, oricat de specifica ar fi, trebuie in permanenta, analizata, interpretata si (pana la urma) inteleasa prin raportarea la normele, regulile si principiile dreptului civil astfel cum se regasesc ele (astazi) in noul Cod civil.
Noutate absoluta
Este singura lucrare care analizeaza creatiile intelectuale si drepturile asupra acestora prin prisma reglementarii bunurilor incorporale din noul Cod civil. Pentru prima data sunt identificate si descrise conditii generale de protectie pentru toate creatiile intelectuale (opere, inventii, marci etc.). Dintr-o perspectiva totalmente noua este analizata protectia drepturilor din acest domeniu pe plan procesual, fiind abandonate teoriile clasice asupra actiunii in contrafacere.
Viziunea autorului
De la inceputul cercetarii am intuit ca proprietatea intelectuala este un domeniu de studiu care depaseste limitele textului de lege a multitudinii reglementarilor speciale si ca se integreaza intrutotul in ramura dreptului civil, atat inainte cat si dupa aparitia noului Cod civil. Creatiile intelectuale sunt, pe de o parte, cea mai larg raspandita categorie de bunuri incorporale, dar au totusi anumite trasaturi specifice. Spre exemplu creatiile intelectuale, chiar daca exista din cele mai vechi timpuri, ajung sa fie pe deplin recunoscute ca bunuri susceptibile de a intra in circuitul civil, doar in perioada revolutiei industriale. Bunurile incorporale ca si categorie juridica erau recunoscute de dreptul roman, care, totusi, nu proteja juridic creatia intelectuala propriu zisa. Specificul creatiilor intelectuale ca si bunuri incorporale este dat, tocmai, de contextul in care ele au ajuns sa fie recunoscute si care justifica si astazi protectia lor juridica, respectiv incurajarea creativitatii umane si a imbogatirii (continue) a patrimoniului universal al cunoasterii. Din acest motiv doar o creatiei intelectuala care este unica, utila si apartine unui autor poate sa intre in circuitul civil si sa conduca la nasterea obligatiei propter rem specifica acestui domeniu, mai precis obligatia de a nu replica suportul material care incorporeaza creatia intelectuala. Aceasta (creatia), din chiar momentul„nasterii” are vocatia de a intra in domeniul public, traseul acesteia fiind suspendat pe perioada de timp determinata, doar in cazul instituiri unui titlu de protectie juridica. Parcursul creatiei intelectuale spre domeniul public este inevitabil si ireversibil. Odata intrata in domeniul public, creatia intelectuala nu mai poate fi apropriata, neputandu-se constitui si exercita, in mod obiectiv, drepturi exclusive asupra ei, indiferent de prevederile legale. Acesta este elementul specific al creatiilor intelectuale si al drepturilor recunoscute asupra acestora, care le diferentiaza de celelalte bunuri incorporale.
Puncte forte
aprofundarea interpretarii contextuale a normelor juridice referitoare la creatia intelectuala
analiza detaliata a principalelor institutii protejeaza creatia intelectuala
aspecte inedite din practica judiciara: referiri la peste 40 de decizii din jurisprudenta nationala, europeana si internationala (CJUE, Quebec, Statele Unite ale Americii)
referiri la legislatia europeana si internationala
analiza normelor juridice din perspectiva principiilor enuntate in noul Cod civil, dar si prin raportare la dreptul comparat
abordare interdisciplinara cu referiri la stiintele de ramura, in special la normele procesuale atat de drept intern, cat si de drept international
analiza actiunii in contrafacere
ample referinte bibliografice
