Aceasta lucrare reprezinta o prima analiza teoretica si practica, in dreptul roman, a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, act cu valoare juridica echivalenta cu cea a Tratatelor UE si cu forta juridica obligatorie (inclusiv pentru statele membre).
Structura lucrarii urmareste, in principal, prezentarea statutului Cartei, a „drepturilor noi” prevazute de Carta, analiza domeniului de aplicare a Cartei (cu exemple din jurisprudenta CJUE si cea a statelor membre), analiza efectului direct al Cartei, descrierea mijloacelor de protectie judiciara a Cartei, precum si evaluarea modului in care CJUE si instantele nationale au realizat protectia judiciara efectiva a Cartei dupa intrarea acesteia in vigoare in 2009.
Avand in vedere sfera larga de aplicare a Cartei (ex., Carta este aplicabila atunci cand o autoritate nationala adopta un act administrativ intr-un domeniu reglementat de dreptul UE), precum si importanta Cartei, lucrarea se adreseaza atat teoreticienilor, cat si practicienilor, continand atat argumente din doctrina europeana relevanta, cat si din jurisprudenta CJUE, CEDO si a instantelor nationale. Astfel, cei interesati de mijloacele de protectie a drepturilor fundamentale, cei care doresc sa obtina in instanta anularea unor acte administrative nationale emise cu incalcarea Cartei, sau cei care doresc sa obtina inlaturarea de la aplicare a unor dispozitii de drept intern care incalca prevederile Cartei, pot gasi in aceasta lucrare instrumente de un real ajutor, constand in principalele aspecte legate de interpretarea, invocarea si aplicarea Cartei la nivelul statelor membre dar si la nivelul institutiilor UE.
Tratatul de la Lisabona, intrat in vigoare la data de 1 decembrie 2009, reprezinta o reforma structurala a ordinii juridice a UE. Practic, acesta aduce modificari substanțiale dreptului primar al UE, reprezentat de cele doua tratate care au constituit baza constituționala a Uniunii – Tratatul privind Uniunea Europeana și Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, acesta din urma numindu-se, in prezent, Tratatul privind functionarea Uniunii Europene.
Tratatul de la Lisabona aduce modificari legislative importante in materia protectiei drepturilor si libertatilor fundamentale. Modificarile sunt operante atat la nivelul UE, cat și la nivelul statelor membre ale Uniunii. Lucrarea Mihaelei Vrabie se canalizeaza pe analiza dificultaților doctrinare și practice prin abordarea a trei direcții: (i) recunoasterea expresa a fortei juridice obligatorii a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene; (ii) introducerea Cartei in dreptul primar al Uniunii; (iii) instituirea posibilitații UE de a adera la Conventia EDO.
Mihaela Vrabie formuleaza raspunsuri și soluții la acele probleme neclare sau insuficent dezbatute pentru a se asigura acuratețe aplicarii Cartei in statele membre, precum și la acele aspecte ce privesc imprecizia unor concluzii pe marginea conținutului doctrinar și jurisprudențial supus studiului. „Protecția judiciara a Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene” poate fi și un ghid util pentru cei care interacționeaza cu domeniile de drept reglementate de dreptul UE, dar și un instrument util pentru practicienii activi care doresc o anumita claritate in descifrarea, interpretarea, invocarea și aplicarea dispozițiilor Cartei. Cristian Robu-Corcan
