Pretul aurului. Sinceritate incomoda

Un copil povesteste scandalurile din casa, gelozia, bataile, sinuciderea tatalui in care este implicata o jucarie, episoadele de betie ale mamei si vorbeste despre iubirea lor, dupa care a tanjit si pe care, deseori, a simtit‑o.

Un copil ajunge in sala de gimnastica si ridica ochii catre norocosul sir de antrenori admirand‑o si batand‑o. O relatie tandra si nepermisa.

Bataie, cafteala, atingere, „mangaiere”, pedeapsa, altoiala, urecheala, cate sinonime avem noi, romanii, si tot atatea generatii de fete si baieti care au suportat o educatie cu palma.

Un copil povesteste, in numele nostru, cum ne‑am furat‑o acasa, la scoala, in ateliere, la rude si in internate.

Un copil a trait toate aceste lucruri.

Un copil a ajuns, mai apoi, campioana mondiala absoluta si campioana olimpica. […]

E despre un copil care are puterea sa vina si sa‑si apere antrenorii, scriind ca Bellu si Bitang n‑au avut nici o vina in cazul dopajului Andreei Raducan de la Sydney. Dar cartea aduce ceva si in acest misterios episod.

E despre un copil care si‑a iubit parintii, antrenorii, supraveghetorii si pe toti cei de la care n‑a pretins nimic.

Si pe care nici azi nu‑i acuza.

Nimic din ce scrie Olaru nu coboara.

Cartea e necesara si insuportabila. E cartea unui om care nu se victimizeaza. Isi cunoaste valoarea, isi aminteste efortul.

Catalin Tolontan

Draga cititorule, iti propun sa facem cunostinta. Eu sunt Maria. Maria Olaru, gimnasta… Dar daca vrei sa ma cunosti mai bine pe mine, Maria, sportivul si omul deopotriva, trebuie sa ai rabdare. Viata mea nu se poate povesti in 34 de randuri, atatea cati ani am. Asta pentru ca in acesti 34 de ani mi s-au intamplat atatea lucruri cat intr-o viata de om. Asadar, iti voi spune povestea mea…

Cum am ajuns sa fac gimnastica? A fost o pura intamplare… Ba nu! Pentru ca, asa cum am aflat de la un intelept, nimic important, pe lumea asta, nu e intamplator…

Sportul m-a format si m-a pregatit pentru viata, contribuind mult la integrarea mea in societate, conferindu-mi in acest sens calitati indispensabile. Ca  fosta sportiva de inalta performanta sunt obisnuita cu disciplina, programul riguros, calita psihic in numeroasele antrenamente si competitii, cunoscand deopotriva gustul dulce al victoriei si pe cel amar al infrangerii. Sportul m-a consacrat si tot ceea ce sunt astazi, datorez sportului.

Asta sunt, asta este povestea mea.

Maria Olaru

Maria Olaru

Maria Olaru s-a nascut la 4 iunie 1982, la Falticeni si la numai 7 ani a inceput pregatirea la CSS „Cetate” Deva, la 500 km de casa.

In 1998 a devenit campioana europeana cu echipa si a obtinut locul II la sarituri (Sankt Petersburg); in acelasi an s-a clasat a doua la individual compus la Goodwill Games (New York).

In 1999, la Tianjin, a obtinut titlul de campioana mondiala absoluta la individual compus, locul I cu echipa si locul III la sarituri.

In 2000, la Olimpiada de la Sydney, a obtinut medalia de aur cu echipa si de bronz la individual compus.

Dupa incheierea carierei sportive, Maria Olaru a absolvit Facultatea de Educatie Fizica si Sport si masteratul de Management in Sport (Facultatea de Stiinte Economice), ambele in cadrul Universitatii de Vest din Timisoara,  si a urmat numeroase cursuri de perfectionare.

Antrenor si arbitru de gimnastica artistica, cadru universitar timp de 10 ani la Facultatea de Educatie Fizica si Sport, Universitatea de Vest, prezentator de stiri sportive la Pro TV Timisoara si TVR Timisoara, comentator sportiv la TVR, corespondent la Gazeta Sporturilor si ProSport.

A antrenat la Bart Conner Academy in Norman, Oklahoma, USA si Klagenfurt, Austria, profesor de gimnastica artistica in Programul de Promovare a Sportului in Malaesia, la Penang.

Membru al Comitetului Olimpic si Sportiv Roman, a fost directorul Academiei Olimpice Romane, Filiala Timis. A participat la campanii de promovare a sportului. A fost invitata la Academia Olimpica Internationala ca studenta (2005), campioana olimpica (2009) si director de filiala (2014).

A fost decorata cu medaliile „Serviciu Credincios” in Grad de Comandor (1999) si Ordinul „Meritul Sportiv”, clasa I (2008).

Volumul cuprinde si 16 pagini cu imagini color