Praf in ochi

Trei accidente. La inceput, automobilul de teren al lui Vlad Lupu sare de pe sosea si explodeaza. Catre final, masina lui Tibi Gontea, prietenul lui din adolescenta si chirurgul care il opereaza, se izbeste intr-un stalp de iluminat in plin centrul Brasovului. In plus, undeva in trecut, abia intrezarita, coliziunea din care abia a scapat cu viata Corina, cercetatoarea inca fantomatica a istoriei Parazitului prietenos.

Exista o legatura intre toate acestea?

Cat de accidentale sunt, de fapt, accidentele?

Sunt ele nodurile unei vaste retele de intrigi?

De la prima la ultima pagina, viata lui Vlad Lupu, investigator al odioaselor crime ale trecutului, dar si al beneficiarilor lor din prezent, atarna de un fir de par. Nu doar fiindca a fost facut praf si pulbere, ci si pentru ca, la capataiul sau, se vehiculeaza misterioase prafuri menite sa duca pana la capat ceea ce pare sa fi fost o tentativa de executie in stil mafiot.

Si totusi, chiar si in stare de inconstienta, Vlad Lupu ramane creierul anchetei…

Receptare critica

„Povestea “Parazitului prietenos” continua in forta! In al doilea volum din ciclu ii reintalnim pe cativa dintre eroii pe care deja ii stim si facem cunostinta cu altii, la fel de interesanti, imprevizibili si macinati de grave probleme. Toti sunt angrenati intr-o istorie complexa si veridica, in care suspansul e la el acasa, sporind farmecul lecturii..”

George Arion

„Cartea lui Caius este un roman politist alcatuit dupa toate regulile genului, dar este totusi un pseudo-roman politist. Traiectoriile acestor oameni se diferentiaza, trec prin tot felul de medii, sufera reflectii, refractii, sunt respinsi, sunt deviati, unii ajung sus, altii ajung din ce in ce mai jos, unii ajung sa moara, altii sa subziste, sa traiasca doar, fara a exista cu adevarat. Dar personajul principal este scriitura. Isaac Asimov spunea ca exista doua tipuri de scriitori: scriitorii geam si scriitorii vitralii. De obicei, autorii de romane politiste sunt autori de tip geam […]. Printr-o fereastra trebuie sa vezi cat mai bine. Daca e murdara, nu-si implineste rolul. In schimb, printr-un vitraliu, care este pictat, vezi realitatea difuza, distorsionata de lumina care trece prin culorile si formele dispuse pe sticla de autor. O astfel de scriitura are Caius Dobrescu: o scriitura vitraliu. In fiecare din frazele lui construite cu o mare acuratete, fiecare cuvant isi are locul…”

Cristian Tudor Popescu

„Moarte in tinutul secuilor nu e scrisa dupa reteta. Nu ai cum sa-i ceri lui Caius Dobrescu, un scriitor foarte bun, sa se rezume la o reteta. Si intriga politista evolueaza ingenios, dar Dobrescu apasa foarte mult pe pedala stilului, si, mai ales, pe inventarea, pe redarea, unei limbi aparte din spatiul romanesc. Acest tip de limba, acest tip de lume creata de acest tip de limba sunt absolut autentice.”

Costi Rogozanu

„Am savarsit Moarte in tinutul secuilor. Is ravasit. Recomand Herr Caius Dobrescu.”

Ciprian Burcovschi