Practica judiciara in materia contestatiilor formulate impotriva hotararilor colegilor de conducere ale instantelor judecatoresti

Practica judiciara in materia contestatiilor formulate impotriva hotararilor colegilor de conducere ale instantelor judecatoresti – Oana Cristina Niemesch

Prezentul volum reuneste jurisprudenta recenta, conturata in materia contestarii hotararilor colegiilor de conducere ale instantelor judecatoresti, acestea fiind organismele care dezbat problemele generale de conducere si adopta hotarari menite sa asigure buna organizare si functionare a acestora. Regimul juridic al colegiului de conducere al instantelor judecatoresti este reglementat de art. 21-25 din Hotararea Plenului CSM nr. 387/2005 coroborat cu Legea nr. 304/2004.

Din cuprinsul acestui volum se poate retine, cu titlu exemplificativ ca, in cazul contestarii unei hotarari a Colegiului de Conducere, cerinta interesului trebuie sa existe nu numai la momentul declansarii procedurii administrative prealabile, ci si pe tot parcursul judecarii procesului; ca judecatorii sunt numiti in functie fara a se impune o conditie cu privire la specializarea intr-o anumita materie, cu exceptia situatiilor in care judecatorii promoveaza pe o functie de executie, cand se are in vedere specializarea pentru care judecatorul a optat la sustinerea concursului si chiar si in astfel de situatii pot interveni modificari pe baza acordului judecatorului in cauza; ca stabilirea compunerii completelor de judecata, respectiv modificarea componentei acestora pentru motive obiective, intra in atributiile colegiului de conducere al instantei, atributie exercitata la propunerea presedintelui de sectie caruia ii revine sarcina de a organiza activitatea administrativ judiciara a sectiei; ca nu exista o reglementare legala a conditiilor de forma pe care trebuie sa le indeplineasca o hotarare de colegiu; ca vechimea dobandita intr-o anumita specialitate poate influenta cererile de mutare de la o sectie la alta in cadrul instantei ori repartizarea unor cauze in cazul ivirii unor incompatibilitati pentru toti judecatorii unei sectii; ca organul colegial competent, atunci cand decide cu privire la componenta sectiilor trebuie sa tina cont de doua criterii in exercitarea atributiei in cauza: volumul de activitate al sectiilor si specializarea judecatorului; ca vechimea poate fi un argument de stabilire a gradului de specializare a unui magistrat, dar nu este singurul si nu intotdeauna acesta este esential sau determinant in acest sens; ca modificarea planificarii sedintelor de judecata nu presupune nici delegarea, nici transferul si nici detasarea judecatorilor inclusi in planificare, intrucat aceste forme de modificare a raportului juridic de munca al magistratului presupun ca cel vizat sa fie mutat, cu acordul sau, pe o functie de executie la o alta instanta; ca legea face distinctie intre cele doua categorii profesionale (personal auxiliar de specialitate si personal conex) si prevede expres care sunt drepturile salariale de care beneficiaza fiecare categorie, personalul conex neregasindu-se in categoria personalului ce beneficiaza de sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica si de cel de confidentialitate; ca potrivit art. 18 alin. 2, capitolul VIII, sectiunea a 4-a din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea, cu studii superioare, care a ocupat functii medii de specialitate, in calculul vechimii in specialitate se ia in considerare si cel mult jumatate din timpul cat a lucrat in functiile respective, iar potrivit notei 1 la anexa nr. VI din Legea – cadru, prin vechime in functie, in sensul prezentei anexe, se intelege vechimea in functii auxiliare de specialitate din cadrul instantelor judecatoresti si parchetelor, iar vechimea in functie se calculeaza potrivit dispozitiilor art. 18 alin. 2 din Legea – cadru si ca desi colegiul de conducere nu are personalitate juridica, poate sta in judecata potrivit art. 56 alin. 2 din Codul de procedura civila, fiind un organ de conducere care emite in activitatea desfasurata hotarari ce pot face obiectul unei cereri de chemare in judecata.

Se poate observa ca nu doar magistratii sunt destinatarii directi ai prezentului volum, fiind evident ca acesta se adreseaza si justitiabililor – cetateni obisnuiti, acestia putand fi direct interesati in contestarea unor hotarari ale colegiilor de conducere ale instantelor judecatoresti in masura in care, prin adoptarea lor, sunt de natura a le vatama drepturile sau interesele legitime.

Oana Cristina Niemesch,

judecator,

Curtea de Apel Bucuresti