Traducere din limba sarba si note de Octavia Nedelcu
Povestiri despre femei este un tablou magnific al Bosniei sfarsitului de secol XVIII si inceputului de secol XIX, dar si o reflectie asupra locului pe care aceasta lume eteroclita, zguduita intruna de framantari politice il atribuie femeilor. Creand o galerie de portrete subtile si emotionante, Ivo Andrić urmareste destinele mai multor femei, adesea dependente sau oprimate, impinse la un trai in marginea societatii, care platesc scump pacatul de a-i fi incalcat legile. De la Mara, crestina devenita amanta unui pasa, care isi duce zilele coplesita de rusine, la Jelena, femeia-metafora care este doar o proiectie a cautarii de sens a barbatului, o himera la care nu poate ajunge, insa dupa care tanjeste vesnic, femeile din povestirile lui Ivo Andric raman intiparite pentru totdeauna in memorie.
„Femeia… este mai degraba o parte desprinsa din natura, care, sub infatisare si nume de persoana, repeta, intr-o forma concentrata, efemera si restransa, toate marile si vesnicele procese din natura. Cat timp este copila, ea este insasi copilaria, cu tot farmecul acesteia; cand iubeste, toata este numai putere si frumusete a iubirii; cand uraste, este ura intruchipata si nu cunoaste alte legi decat cele care guverneaza si declanseaza avalansele, focul sau potopul; cand e bolnava, este numai boala si durere si frica de moarte si lupta impotriva ei, fara a-si aminti tot ce a fost inainte de boala si ce ar putea fi dupa insanatosire. Si asa in toate. Pana la capat.” (Ivo Andric)
