Povesti cu gust

Pentru ca nu stiu care imi este prenumele, multi oameni imi spun Mircearadu, pe care-l rostesc fara pauza, de parca ar fi un singur nume ceva mai lung. Sunt nascut in Bucuresti si am copilarit in doua cartiere rau famate pe-atunci, Colentina si zona Garii de Nord, unde lumea era corecta, respectuoasa si blanda. Am venit spre Centru ca sa fac televiziune, radio, sa scriu la ziare si sa joc in filme; mai toate indeletniciri placute care tin de azi pe maine. Dincolo de televizor, eu sunt aici, in cartea asta pe care o tii acum in mana.

Mircea Radu

Convingerea lui Mircea Radu e ca bucatele pe care le prezinta in aceasta carte nu sunt doar hrana, pentru a potoli foamea, nu sunt doar stimulii simturilor– gustul, mirosul, vazul–, ci si„madlena lui Proust“ care te proiecteaza, de pilda, intr-o copilarie magica, declansand amintiri si intretinand placerea de a sta la masa si de a spune povesti. Povesti cu gust, fireste.

MIRCEA RADU (n. 15 noiembrie 1968, Bucuresti) este jurnalist de televiziune. A absolvit Facultatea de Inginerie a Instalatiilor din Bucuresti, dar, din dragoste pentru radio si televiziune, a ales sa lucreze, inca din anii 1990, ca reporter si ca prezentator, perfectionandu-se si in strainatate, la Missouri School of Journalism (SUA, 1996) si la BBC School of Journalism (1998). Publicul il cunoaste ca prezentator al jurnalelor de stiri ale postului national de televiziune si ca gazda a uneia dintre cele mai iubite si mai longevive emisiuni de televiziune. A jucat intr-un film, in 2004, si a fost membru al colectivului redactional al unei reviste satirice. In 2016, cu acest volum, se dezvaluie si ca autor de delicioase proze scurte.

Daca ar fi sa ia in seama doar retetele si fotografiile care le insotesc, dintre care multe sunt chiar opera autorului, cititorii s-ar grabi sa considere acest volum o alta carte de bucate, fara indoiala, cu gust. Daca ar fi sa ia in seama doar povestile, cititorii ar descoperi un narator, fara indoiala, iscusit, pentru care prajiturile din copilarie, unchii si matusile, prietenii de joaca, fetele care iubeau muzica disco sunt obiectul unor tandre evocari, pe cand tablourile prezentului, cateodata ilare, agitate, stridente, lasa si un gust amarui. Insa, datorita unor fine si discrete jocuri ale memoriei si ale gustului, Mircea Radu asociaza fiecare poveste cu o reteta fie din alte vremuri, fie de acum, fie din bucataria traditionala romaneasca, fie din cea meridional-orientala. Bucatele iau gustul povestilor, iar povestile, inevitabil, pe cel al bucatelor.