Dragi cititori,
Povestea din paginile acestei carti are la baza o intamplare reala, la care am fost martora.
Pe o strada laturalnica, am intalnit un caine, ai carui ochi transmiteau neincetat afectiune. De fiecare data cand ne vedeam, dragostea lui regenera cu o putere ce o facea mai intensa azi decat ieri.
Aventurile personajelor, Pisicila, Bestiuta, Mai Vrabiuta, Putoare si Hienuta, ne ofera un moment de reflectie asupra comportamentului nostru uman, deseori, rece si incapabil sa distinga intre cazuri particulare si situatii speciale de viata. O zicala din cultura indiana spune ca, la intrarea in rai, se afla un pod, la capatul caruia asteapta fiecare animal cu care am interactionat pe parcursul vietii. Animalele vor decide, pe baza a ceea ce stiu despre noi, daca suntem vrednici sa trecem podul. Va invitam sa ii descoperiti pe eroii acestei carti si sa le fiti alaturi eroilor din vietile voastre.
Cainele pasi incet pana la poarta, dar ezita sa intre. Doamna il mangaie usor pe cap, desi nu era sigura ca nu o musca. Dar cainelui parea sa-i placa atingerea aceasta noua. Parea ca nu mai avusese parte de mangaieri, pentru ca aparitia lui ii infricosa pe toti.
Bestiuta, Putoare, Pisicila si Mai Vrabiuta se retrasera instinctiv in spate cu cativa pasi. Cainele pasi pe poarta, atras de mirosul de mancare. Cat timp halpai de cateva ori din farfurie, cei patru prieteni ramasera in spate neclintiti. Doamnei i se paru comica stinghereala lor si ii invita la masa:
— Haideti, ca doar nu e sfarsitul lumii! E doar un caine infometat! Treceti la masa! […]
Stiindu-se scapati dintr-o confruntare nedorita — pentru o clipa crezusera ca doamna il va invita si pe cainele cel nou la ferma — cei patru isi revenira repede, recapatandu-si increderea in sine. Putoare sari la farfuria cu mancare, de unde se infrupta cu nesat, Bestiuta inghiti doar cateva guri si merse sa-si exerseze noul numar, iar Mai Vrabiuta si Pisicila navalira in casa pe fereastra deschisa la tabieturile lor, internetul si… pamatuful din trusa de machiaj a doamnei.
