Postoi parovoz. Confesiunile dogmatistei

O bănățeancă, născută în Tomești de Timiș, își așază la începutul cărții de debut un celebru cântec rusesc, grafiat în litere slavone, strecurând, ca o obsesie, o realitate ficționată, cu iz rusesc, uneori într-un joc de cuvinte, cum ar fi RASputin, alteori cu secvențe din piața centrală din Chișinău, doldora și ea de aerul rusesc sau mai exact sovietic, încât, privindu-i ‘și portretul de pe coperta patru a cărții, ești tentat să spui că ai de a face cu o poetă de dincolo de Prut sau chiar cu o rusoaică convertită la aerul sas al pieței din Sibiu, și el plutitor prin poemele sale, sau la malurile Begăi, pline de trandafiri, ori prin București, capitala europeană excedată de aerul balcanic urât mirositor ca bocancul unui cerșetor. Nonșalanța îmbinată cu un soi de lehamite furată de prin filmele americane, noutățile sau reportajele apoetice, fuga prin texte croșetate parcă pe site-uri sau blog-uri, densitatea stărilor poetice mereu ratate, în stil douamiist, confesiunile făcute nimănui și tuturor, dar în primul rând sieși, toate la un loc fac din cartea poetei Moni Stănilă – postoi parovoz. confesiunile dogmatistei – o prezență editorială mai mult decât remarcabilă.

Alte titluri pentru MoniStănilă (autor):

Războiul solomonarilor (2018)

,

Brâncuși sau cum a învățat țestoasa să zboare (2019)

,

Țipă cât poți (2020)

,

Ale noastre dintru ale noastre (2020)

,

Ofsaid (2022)

,

Sagarmatha (2023)

,

Al 4-lea (2024)

,

O lume din evantaie, pe care sa nu o împarți cu nimeni (2022)

,