Portretul unui iluminist ardelean

„Daca ar fi sa spunem ca profesia de bibliotecar a fost un subiect putin abordat de cercetatorii care considera ca istoria este fundatia morala si profesionala a activitatilor noastre zilnice, nu am avea dreptate. Cu toate acestea este foarte adevarat ca nu s-a scris inca nicio opera care sa poarte titlul „Istoria bibliotecarului”.

Societatea zilelor noastre este incarcata de foarte multe contradictii. Multi cred ca ei nu sunt credinciosi (fiind chiar mandri de acest lucru), iar dupa aceea se inchina evlaviosi cand apare vreo celebritate (dar nu celebris!) – la fel cum se inchina si in fata opincilor sau a testiculelor lui Bryan in filmul lui Monty Python, si ofera sume exorbitante de bani pentru niste sorturi – sa speram, spalate – ale vreunui sportiv faimos. Bibliotecarul este vazut si el in mai multe feluri: isi face treaba de zi cu zi umilit, vazand ca cei care vand rezultatul muncii lui sunt de multe ori niste persoane atat de inguste ca nici nu-si dau seama ca de fapt sunt hoti. Printre acestia sunt amicii decidentilor din jurul bibliotecilor, mascati in experti, in timp ce pur si simplu copiaza ideile bibliotecarilor – dar ei sunt cei intrebati, cei cautati. Si tot printre ei sunt si marile companii IT, care cred ca ei vand doar metodologia, desi ceea ce vand ei, e doar treaba de zi cu zi a bibliotecarului. Unde este contradictia? Pe de o parte acel adanc dispret fata de el la nivel social si politic, dar si din partea intelectualilor si cercetatorilor inraiti, pe de alta parte admiratia lor, despre care nici nu se stie ca este de fapt dedicata bibliotecarului insusi. Eroul serialului Bibliotecarii este chiar Bibliotecarul, iar unul dintre personajele principale ale romanului Numele Trandafirului de Umberto Eco este, din nou, insusi Bibliotecarul.” (din „Cateva ganduri despre bibliotecari”)