Poezia romaneasca modernista

Modernismul poetic romanesc cuprinde o intreaga istorie literara, de la Alexandru Macedonski la Serban Foarta. De fapt, cu simbolismul, primul curent postmodernist, incepe istoria poeziei. Incepe succesivitatea paradigmelor, a modelelor, care au fascinat, au provocat si au socat gustul public, mai ales pe parcursul secolului XX. Dictionarele de estetica si teorie literara, precizeaza antologatorul volumului, dr. Alexandru Burlacu, definesc modernismul ca un ansamblu de miscari artistice care s-a conturat in ultimele doua decenii ale secolului XIX, cand artistii s-au revoltat impotriva traditiilor academice si istorice impuse si considerate standard ale secolelor anterioare. Modernistii au crezut ca prin refuzarea traditiei ar fi putut descoperi noi si radicale feluri de a crea un „altfel de arta”.

Curentele moderniste au fost prezente in mod diferit pe teren romanesc. S-a impus simbolismul (Macedonski, Bacovia, Minulescu, Petica, Anghel s. a.); expresionismul (Blaga), ermetismul (Barbu), modernismul sintetic, polivalent (Arghezi), suprarealismul (Gellu Naum, Gherasim Luca, Voronca), onirismul (Dimov, Brumaru), un neomodernism (sintetic si el) din postbelic: Nichita Stanescu, Marin Sorescu, Mircea Ivanescu s. a., toate aceste formule convergand spre ideea de poezie pura. Basarabenii s-au integrat si subsumat acestor tendinte innoitoare in doua faze: una din interbelic (Paul Mihnea, N. Costenco, Magda Isanos, Al. Robot, G. Meniuc), alta in postbelic, de rand cu neomodernistii romani (G. Vieru, A. Busuioc, L. Damian, I Vatamanu).

Volumul propune o selectie din poemele exponentiale ale modernismului romanesc, insotite de o prefata riguros construita a lui Alexandru Burlacu, doctor habilitat in filologie, plus un minim aparat de concepte operationale.

Cartea este adresata tineretului studios, profesorilor si tuturor iubitorilor de poezie moderna.