„Cartea de mare actualitate a prozatorului Romulus Călin se dovedește a fi scrisă pentru tinerii care cred în miracolul îmbogățirii peste noapte, dar tocmai acest suport narativ are un efect debusolant, de contracarare și de dezvăluire a aparențelor înșelătoare. Oricâtă desfătare ar aduce cartea prin lectura ei, un cititor avizat descoperă că viața trebuie trăită pe alte coordonate, nu prin moșteniri spectaculoase și prin practici mafiote, în spatele cărora se ascund drame puternice, victime nevinovate de pe urma cărora apar mormane de dolari sau euro. Până la urmă, scriitorul dă un sens etic cărții, tocmai prin acest triumf al binelui.
Romanul Pierduți în rai este o delectare pentru un lector degustând lectura într-un concediu pe un iaht sau la umbra unui palmier, sau, de ce nu, într-un șezlong pe Coasta de Azur.
Dacă se înscrie sau nu într-un orizont de așteptare, romanul transpune, totuși, în fapt literar o realitate cutremurătoare pe care puțini o cunosc. Ceea ce a scris Romulus Călin devine o scriere necesară, ca semnal pentru cei care cred în mirajul îmbogățirii peste noapte sau în fastul unui mariaj fără prea multe motive temeinice.
Presupunem că aceasta ar fi fost intenția artistică a tânărului prozator, intenție percepută ca o tendință în literatura de actualitate, cu prisosință, salutată de publicul tânăr și nu numai.” — Elena Netcu
