Cuvant inainte de Andrzej Szpilman
Epilog de Wolf Biermann
Traducere de Luiza Savescu
Premiul pentru cea mai buna carte a anului 2000 acordat de revista Lire • Jewish Quarterly-Wingate Literary Prize in 2000 • Marele premiu al cititoarelor revistei Elle in 2002 • Inclusa pe listele celor mai bune carti ale anului 1999 din publicatiile Los Angeles Times, Boston Globe, The Sunday Times, The Guardian, The Economist, Library Journal • Cartea care a stat la baza filmului omonim regizat de Roman Polański, distins cu Palme d’Or si cu premiul BAFTA pentru cel mai bun film in 2002 si cu trei premii Oscar in 2003 (cel mai bun scenariu adaptat, cel mai bun actor – Adrien Brody, cel mai bun regizor) • Traduceri in 38 de limbi
Publicata in Polonia in 1946 si apoi interzisa de autoritatile comuniste, povestea pianistului si compozitorului evreu Władysław Szpilman despre lupta pentru supravietuire in ghetou si, mai apoi, intr-o Varsovie distrusa, sta, prin valoarea sa documentara si umana, alaturi de cele mai cunoscute evocari ale Holocaustului. In septembrie 1939, al Doilea Razboi Mondial incepea cu invadarea Poloniei. Tanarul pianist sustinea pe 23 septembrie, la radio, un recital cu lucrari de Chopin, in zgomotul bombelor germane. Inca nu stia ca aceea era ultima transmisiune in direct inainte de distrugerea statiei de emisie de la Radio Polonia. Avea sa se intoarca in studio in ianuarie 1945, imediat dupa eliberarea Varsoviei, si sa reia recitalul Chopin din 1939. In acest rastimp, Władysław Szpilman pierdea tot ce poate pierde un om in vremuri de ura, frica si razboi.
WŁADYSŁAW SZPILMAN s-a nascut pe 5 decembrie 1911 la Sosnowiec, in sudul Poloniei. Membru al unei familii cu o bogata traditie muzicala, a studiat pianul si compozitia intai la Varsovia, iar apoi, din 1931, la Academia de Arte din Berlin. Dupa venirea lui Hitler la putere, in 1933, s-a intors la Varsovia, unde, ca pianist la Radio Polonia, a cantat din 1935 pana pe 23 septembrie 1939. Władysław Szpilman a continuat sa cante si sa compuna in ghetou, unde s-a vazut obligat sa se mute, impreuna cu familia sa, din octombrie 1940. Dupa aproape doi ani in ghetou, familia Szpilman a fost deportata; printr-un uluitor concurs de imprejurari, Władysław s-a salvat, dar parintii, surorile si fratele sau, trimisi in lagarul de la Treblinka, au fost ucisi. In perioada urmatoare, prieteni de la Radio Polonia l-au ajutat, alaturi de alti polonezi care-i erau complet necunoscuti, sa se ascunda in partea „ariana“ a orasului. In noiembrie 1944, infometat si haituit intr-un oras distrus, a fost descoperit de ofiterul german Wilm Hosenfeld, care i-a dus mancare si i-a gasit o ascunzatoare mai buna. In ianuarie 1945, imediat dupa eliberarea Varsoviei, s-a intors la Radio Polonia, unde mai apoi a devenit director al sectiei muzicale. In 1946 a publicat o prima versiune a cartii care avea sa devina celebra, numita initial Moartea unui oras. Desi cenzurata, a fost retrasa din circulatie de comunistii polonezi. Prietenul sau Artur Rubinstein a incercat fara succes sa-i gaseasca un editor in Occident in anii 1970, dar abia in 1998, dupa aparitia editiilor germana, engleza si americana, memoriile sale au devenit un bestseller mondial. Inainte sa moara, pe 6 iulie 2000, la varsta de 88 de ani, Władysław Szpilman a aflat despre importanta si succesul cartii, publicata astazi in 38 de limbi si ecranizata in 2002 de Roman Polański.
