Pentru o ecologie a transfigurarii. Perspective crestin-ortodoxe asupra mediului, naturii si creatiei

Pentru o ecologie a transfigurarii. Perspective crestin-ortodoxe asupra mediului, naturii si creatiei – Arhid. John Chryssavgis, Bruce V. Foltz 

Criza ecologica… sau poate, mai curand, criza (κρίσις – judecata, rezultatul a ceea ce alegem) de personalitate a umanitatii?! Daca un gradinar nu se ingrijeste de cultivarea, cresterea, plivirea legumelor, florilor, ci – mai rau – calca peste ele, oare ne vom mira de ce nu a rodit gradina? Sau ne vom spune ca este o criza ecologica ale carei cauze nu le putem intelege? Omul sfinteste locul, in fiecare clipa, cu si prin prezenta sa, in prezenta Creatorului. Cum? Cand? Prin iubire, in fiecare acum – insa o iubire creativa asupra lumii, asupra cosmosului, iar nu printr-o atitudine de stapanire tiranica, distructiva, care sa consume creatia, in loc sa puna in lumina frumusetea si adancimea sensurilor ascunse in ea. Cu alte cuvinte, omul are aceasta menire, cu totul aparte, de a… personaliza creatia, nu doar prin amprenta digitala, cat mai ales prin amprenta cordiala, adica prin faptul de a fi in orice ar face, in orice loc, cu toata inima, cu intreaga sa prezenta de spirit. Iar aceasta amprenta a prezentei o vedem printr-o raportare responsabila a noastra la natura. Cartea aceasta tocmai ne scoate din confortul individualismului, surprinzandu-ne cu provocarile pe care ni le pune in fata criza ecologica. In acest punct nevralgic putem traduce, pe de o parte, mesajele consecintelor faptelor noastre si, pe de alta parte, invitatia pe care ne-o adreseaza, de a schimba fata lumii, schimbandu-ne mai intai noi la fata (metamorphosis), adica prin pocainta, ca innoitoare a mintii (metanoia). Este o provocare la iesirea din mormantul egoismului consumist, catre comuniunea euharistica cu intregul univers. Asa vom relua ceea ce i s-a dat lui Adam sa faca in rai – putem pune in lucrare datul fiecarui element al creatiei. Astfel, ne spun autorii, vom incepe sa vedem – adica sa descoperim si sa intelegem – natura ca un sanatoriu si, indeosebi, ca o gradina a raiului in care pregustam inca de aici ce inseamna cuvintele Mantuitorului: „Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostru” (Lc. 17, 21).