"Poeta Maria Filipoiu își asumă cu mult curaj ideea de a publica un număr însemnat de sonete creștine. E vorba aici de un gest subtil polemic. Aceasta pentru că sonetul caracterizează Renașterea, o epocă de emancipare față de dogmatismul medieval. În textele volumului este evidență tendința ecumenică a autoarei, deschiderea spre toate miturile consolatoare care propun, prin meditație și reculegere, o mântuire care vine de la o divinitate, oricare este aceea. Pelerinajul poetului este semnul acceptării celei mai largi interpretări a credinței. De fapt, poeta se desparte de omul trufaș ori sărac de credință, acceptând existența în lume a unei forțe ordonatoare, mai presus de orgoliile muritorilor. Iată o justificare de a privi cu simpatie strădania lirică a Mariei Filipoiu." - Horia Gârbea
