Memorialistica si jurnalele Domnilor sunt meditatii profunde asupra vietii, cu popasuri indelungi nostalgice in anii de inceput si cu priviri incarcate de resemnare si regrete spre senectutea mai mult sau mai putin indepartata. Vizand esenta si esentialul, marturiile lui Mircea Zaciu, Gabriel Dimisianu, Gheorghe Grigurcu si Nicolae Manolescu, cu dintotdeauna recunoscuta capacitate de sinteza, ofera imagini coerente dintr-o ampla „panorama a desertaciunilor” – lumea scriitorilor si viata literara, carora le apartin si pe care le supun unei analize obiective, cu o detasare implicata. Volumele de memorii si jurnal ale acestor cunoscuti si talentati critici literari sunt dovada, de cele mai multe ori, a unui talent de prozator insuficient cultivat si prea lesne abandonat, dar edificator in portretele bine realizate, in evocari si chiar in peisagistica. In repetatele intoarceri spre trecut, s-ar putea gasi marca de gen a memorialisticii Domnilor. Explicit sau subinteles, anii dintai ai vietii sunt hotaratori in ulterioara evolutie a viitorului scriitor.
Liana Cozea
