Patimi

Sofia Nadejde (n. Bancila) s-a nascut pe 14 septembrie 1865, la Botosani, intr-o familie de tarani liberi. Parintii, Profira si Vasile Bancila, au mai avut, in afara de Sofia, alti patru copii –  Sofia era cea mai mare, iar cel mai mic a fost Octav, viitorul pictor.

A fost publicista, prozatoare, autoare de piese de teatru si activista feminista.

Dupa studiile de la Pensionul Glowaska din Botosani, s-a casatorit (doar civil, nu si religios), in 1874, cu Ioan Nadejde (1854 – 1928), cu care a avut sase copii. Alaturi de sotul sau va desfasura o intensa activitate publicistica asumat politica, aparand drepturile femeilor, ale muncitorilor si ale celor defavorizati, intr-o perioada de radicale schimbari politice si sociale la nivelul intregii lumi.

In 1876 se muta la Iasi si incepe tot atunci activitatea politica de stanga. Debuteaza in Femeia romana, publicatie ce aparea la Bucuresti, si contribuie cu articole la Contemporanul.

Se impune ca personalitate a miscarii feministe, intrand in dispute cu unele dintre cele mai cunoscute personalități ale epocii. De notorietate este o polemica cu Titu Maiorescu, purtata in paginile publicatiei Contemporanul.

In 1894 este numita la conducerea publicatiei iesene Evenimentul literar. In acelasi an, dupa inchiderea ziarului, si-a inceput activitatea politica la Bucuresti, sustinand mai multe conferinte la Clubul muncitorilor. In 1897 devine presedinta celui de-al IV-lea Congres al Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din Romania.

Dupa o viata tulburata de nenorociri familiale (moartea a patru copii si a sotului), dupa ce traverseaza tragedia celor doua razboaie mondiale, Sofia Nadejde se stinge, in urma unui atac de cord, la Bucuresti, pe 11 iunie 1946. 

Sofia Nadejde a fost prima femeie din Romania careia i-a fost permis sa sustina Bacalaureatul intr-un liceu de baieti, prima femeie care a condus o revista literara, prima femeie care a prezidat un congres al unui partid politic si autoarea primului roman feminist din istoria literaturii romane.

Opera sa literara si publicistica a fost redescoperita recent de cercetatorii si scriitorii mai tineri, care au inceput sa-i studieze scrierile si sa se ocupe de reeditarea acestora.

Incepand din 2018, in fiecare an se decerneaza Premiile „Sofia Nadejde” pentru literatura scrisa de femei, proiect organizat de poeta Elena Vladareanu, prin Asociatia Art No More.

Printre cele mai importante opere literare ale Sofiei Nadejde se numara O iubire la tara (drama, 1881), Patimi. Roman din viata romaneasca (roman, 1903), Robia banului (roman, 1906), Parinti si copii (roman, 1907) si Din chinurile vietii (nuvele, 1895).

Romanul Patimi ne spune povestea trecerii – individuale, dar si colective – dintr-o lume in alta, a tranzitiei de la o epoca dominata de mica aristocratie rurala spre una a functionarimii burgheze si a capitalismului.

Sofia Nadejde construieste un spatiu de granita in care nu se lupta doar doua feluri de oranduiri sociale, ci si doua tipuri de morala. Desi, pana la urma, se va impune morala pragmatica si cinica a inavutirii de tip capitalist, vocea nostalgica a naratorului (si, poate, a autoarei insasi) deplange – cumva paradoxal pentru o scriitoare socialista – vechea lume a aristocratiei si reperele oferite de aceasta.

Drama sociala e dezvoltata pornind de la o intriga de moravuri: Matilda, sotia boierului Mustea, are o relatie extraconjugala. Motivul, ne lasa sa intelegem autoarea, e monotonia crunta a vietii de la tara. Femeia renunta la familie de dragul aventurii, fugind la oras cu amantul si cu banii furati de la sot.

De multe ori dramatic, uneori crud, savuros pe alocuri, Patimi e un roman despre iubire, bani, mosii, morala si religie, xenofobie, femei si statutul lor, despre familie si valori traditionale, dar si despre noile valori, despre exploatare, capitalism si amurgul unei lumi care avea sa se dezintegreze in scurt timp in transeele Marelui Razboi.

„Nadejde dizolva imaginea femeii adulterine, devenita stereotip in proza romaneasca, prin constructia impresionanta a personajelor. Matilda este primul personaj feminin din literatura din Regat descris printr-un proces complex, urmarit de la inceput si pana la sfarsit in toate starile posibile: dragoste materna si renuntare, plictis conjugal, gelozie, independenta etc.

Romanul ne lasa cu urmatoarea revelatie: cu toate ca avem in fata o poveste moralizatoare despre greseala femeii adulterine, nu putem sa nu observam ca, totusi, „femeia” nu are loc in niciuna din lumile care i se propun.” [Stefan Baghiu]

Fragment din carte:

" Zilele treceau una dupa alta, lungi, nesfarsite, cum par departe de vuietul asurzitor al oraselor. Zvonul, galagiile strazilor cu mii si mii de nimicuri, crampeiesc timpul, dumica viata noastra, a orasenilor , in mici farami.

Placeri si nenorociri trec cu iuteala fulgerului.

La tara toate se petrec agale . O zi seamana cu alta; omul nu face deosebire intre ieri si azi.

In bucataria conasului Todirita, aceleasi certuri intre Iordache si Casandra. Si tot aceleasi cartiri pe seama stapanilor. Oricat ar fi gatit de bine Casandra, destul de iscusita in ale bucatariei, conitei tot nu-i placea.

Dimineata, pe la noua ori zece, venea regulat la bucatarie si-i dadea fiecaruia portia de ocara. Sus, feciorul primea intaiul atac. Oricum ar fi fost cafeaua, tot nu era buna, adica nu-i placea cucoanei. Ori era prea rece, ori era prea slaba. Conita Matilda avea nevoie sa-si descarce nervii si, fiindca barbatu-sau , spre fericirea lui, nu era acasa, si-i descarca pe servitori. Dansa zicea ca vedea de menaj:

– Cu asemenea dobitoci imi scurtez viata! Si asta se cheama trai!

Dobitocul cel mai mare era Mustea, fiindca nu-i schimba. Asa gandea si chiar spunea in gura mare adeseori.

-  Imi inveninez viata pentru averea lui! Ce am in schimb? Mai putin decat o servitoare, care isi ia leafa regulat.

Maria cauta s-o intanleasca din ce in ce mai putin. 

Copila, de cand cu bataia si cu inecul, se racise cu desavarsire. Cand scapa de lectiile cu Maria, fata dadea fuga la Casandra.

– Ghici, Casandro, ce am aici? ii zise odata dansa, aratandu-i ceva invelit in hartie.

-  Ce ai, duduca mamei? intreba ea. Da-mi-l duduita, azi n-am avut o tigarusa de leac.

-  Dar imi spui poveste?

-  Care poveste, mama? Ti le-am spus pe toate."