Patericul este una dintre cele mai cunoscute si citite carti, iubita si de cei cu inalte trairi duhovnicesti, dar si de cei novici in ale cunoasterii religioase. Cuvantul „Pateric” provine de la grecescul „pater”, insemnand „parinte”. Astfel inteles, Patericul este o carte care cuprinde cuvinte, invataturi si fapte minunate ale Parintilor sfinti, ce s-au nevoit prin locuri pustii, adunate pentru folosul credinciosilor, menite sa lucreze spre mantuirea sufletelor oamenilor. Era necesara o astfel de carte cu titlul Patericul copiilor pentru a se face un minunat arc peste timp intre Parintii Patericului – la care gasim cununa de aur a sfinteniei – si copiii de astazi – in care Duhul Sfant se salasluieste si lucreaza roditor. Aceasta carte arata ca intelepciunea si credinta lucratoare transcend timpul, spatiul si nu tin cont de varsta. In mod placut, intamplarile si evenimentele minunate din viata copiilor si adolescentilor din zilele noastre sunt legate de Patericul Egiptean si de Patericul romanesc, semn ca minunea este inca prezenta si se manifesta, mai ales acolo unde gaseste o inima nevinovata de copil. In aceste scrieri avem marturia certa a acestei generatii, a tinerilor de la inceputul secolului al XXI-lea, ca Dumnezeu este cat se poate de actual. Volumul de fata continua in mod firesc celelalte trei volume din „Patericul copiilor” aparute intre anii 2014 – 2016. Intamplarile scrise si relatate in acest nou volum au fost preluate din lucrarile trimise de copiii si tinerii participanti la Proiectul – Concurs National „Carticica mea de suflet”. Speram ca prin publicarea acestei lucrari sa le aducem o bucurie tuturor copiilor participanti la aceasta competitie, nu numai acelora care isi vor regasi lucrarile (eseurile, gandurile) publicate. Plecand de la continutul bogat si original, exista in aceasta lucrare o premisa serioasa care conduce la ideea ca nu numai adolescentii vor indragi aceasta carte. Patericul adolescentilor se adreseaza deopotriva tuturor acelora care indiferent de varsta doresc sa fie cu inima curata, fara prihana, smeriti asemenea copiilor, dupa pilda data noua de Mantuitorul: „Cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare in imparatia cerurilor” (Matei 18, 4). Cand folosim cuvantul „minune”, in mintea oamenilor se formeaza gandul acela in care imposibilul devine posibil, cand se intampla ceva rar sau nemaiauzit. Cred ca fiecare om are propriile sale povesti minunate de viata, minuni mai mari sau mai mici cu care scurtul sau lungul lor drum pe pamant a fost impodobit. O minune este ceva maretin viata noastrasi fiecare vede minunile diferit asa ca m-am hotarat sa va spun si eu minunea mea. Aparent este simpla sau ceva normal pentru majoritatea. Dar eu vad altfel lucrurile. Faptul ca am ajuns in viata pana aici, ca am cunoscut persoanele din jurul meu, ca am privit atatea lucruri marete, ca am trecut prin unele situatii dificile sunt o parte din minunea vietii mele. Minune este si faptul ca ma misc liber, sunt constient, ma bucur de viatasi poate cel mai important lucru este ca sunt crestin si am simtit deplin in sufletul meu iubirea, puterea si purtarea de grija a lui Dumnezeu, iar cuvantul Lui este in inima mea. Aceasta este pe scurt povestea minunii mele.
Viata mea este insasi minunea vietii mele. Toate celelalte mici minuni formeaza marea minune a vietii mele. De aceea ma bucur de fiecare lucru, fiecare problema o iau ca pe o provocare, iar fiecare durere incerc sa o transform in fericire pentru a-mi face viata propria-mi minune si pentru a ma bucura de ea. Claudiu C., 15 ani, Merei, Buzau
