Conţinutul acestei cărți este o importantă sursă de informare, care poate determina o binevenită schimbare de perspectivă asupra persoanelor afectate de alcoolism sau dependenţă de droguri. Slujitorii de astăzi ai Bisericii pot întâlni pe parcursul operei de pastorație multe asemenea persoane afectate de adicție, pe care, informați fiind în legătură cu specificul suferinţelor acestora, le pot ajuta în mod adecvat.
În primul capitol al lucrării autorii încearcă să stabilească o punte de legătură între anumite elemente ale spiritualității și psihoterapiei ortodoxe și problematica adicției față de alcool, așa cum este aceasta văzută în lumina științei actuale. O perspectivă ortodoxă este cu atât mai necesară, cu cât medicina modernă privește alcoolismul ca pe o boală complexă care afectează integral ființa umană și asupra căreia trebuie să se aplece medicul, psihologul, psihiatrul și, nu în ultimul rând, preotul. Prin analiza teologică întreprinsă asupra conceptului de boală bio-psiho-socio-spirituală a alcoolismului putem înțelege și rolul de terapeut al preotului în tratarea adicției, el fiind chemat să predice şi să trăiască personal mesajul Evangheliei lui Hristos, un mesaj vindecător și mântuitor pentru om.
Din perspectiva înaltă a Bisericii, adicţia reprezintă inclusiv un mod de a-L respinge pe Dumnezeu și de a substitui relaţia mântuitoare cu El ataşamentului nociv faţă de un „lucru” care ne poate distruge sensul cel mai înalt al vieții. Primul capitol al cărții ilustrează bogat această profundă perspectivă asupra adicţiei cu ajutorul textelor biblice și al scrierilor patristice, făcând trimitere și la lucrările unor teologi contemporani.
În al doilea capitol, problema alcoolismului este abordată din perspectiva teoriilor tradiţionale şi actuale referitoare la dependenţă. Adicţia este prezentată ca fiind o boală, o problemă medicală care poate debuta prin manifestări ce indică doar un derapaj moral, dar care ulterior devine o problemă gravă, afectând persoana atât din punct de vedere fizic, cât şi din punct de vedere psihic. Pe parcursul acestui capitol se descriu caracterul nociv şi efectele progresive ale alcoolismului, care antrenează treptat o stare de neputinţă, pentru ca în final mintea, trupul şi sufletul să ajungă în starea critică când doar cu un ajutor primit din exterior mai pot fi evitate consecinţele cumplite ale acestei maladii.
Capitolul al treilea surprinde impactul adicţiei asupra familiei celor afectați de alcoolism. Pe parcursul acestui capitol al lucrării sunt formulate unele recomandări cu privire la modul în care preotul poate oferi speranţă familiei confruntate cu această gravă problemă. Ni se arată, în mod special, cum afectează alcoolismul relațiile din interiorul unei familii. Reflectarea asupra conceptului de codependență, descris în termenii psihoterapiei moderne, ne poate duce cu gândul la stările sufletești pe care Sfinții Părinți le-au descris ca fiind manifestări ale „duhului iubirii de stăpânire”, cu toate consecințele acestora asupra persoanei stăpânite de patimă.
În capitolul final al cărții, scrierile despre patimi ale Sfântului Maxim Mărturisitorul sunt invocate pentru a se oferi o înțelegere duhovnicească asupra adicţiei, dar şi pentru a se extrage din mesajul lor profund soluții de vindecare a patimii. Aceasta poate fi privită din mai multe perspective, dar cea care se impune este aceea în care rădăcina oricărei adicții subzistă în îndepărtarea de Dumnezeu, în înstrăinarea de El, realitate care conduce la pierderea speranţei și a libertății persoanei dependente, care ajunge să se autodistrugă prin patima căreia i se abandonează. Acest ultim capitol conţine, de asemenea, câteva sfaturi practice pentru întreținerea speranţei persoanelor dominate de adicţie și copleşite de cumplitele efecte ale acesteia, consecințe care amenință grav nu doar trupul, ci și sufletul.
