Cei care ma cunosc stiu ca, personal, nu agreez cartile si filosofiile de „dezvoltare personala”, cu alura occidentaloida, care, de la un moment dat, au invadat piata editoriala romaneasca (pe eternul principiu caragialesc „s-avem si noi falitii nostri”). Baimareanca Maria Emese Ninacs practica, insa, o adevarata mistica a „dezvoltarii personale”, care, iarasi personal, m-a cucerit de cum am intrat in contact cu acest uluitor si bizar manuscris trimis editurii noastre. Nu de vreo „dezvoltare personala” in sensul cliseizat al termenului este vorba aici, ci de necesitatea, urgenta si imediata, de a ne schimba vietile, de care in general suntem foarte nemultumiti, si de mijloacele (psihologice si practice) pentru aceasta. Mesajul Mariei Ninacs este universal si nu se adreseaza doar unei singure categorii, fie ea de gen sau de varsta. In plus, citatele alese de autoare din „clasici” ai acestui tip de literatura din toate timpurile sunt savuroase si se citesc cu mare placere, facand din Mama ei de viata! nu numai o carte folositoare, ci si una de literatura de foarte buna calitate.
Doinel Tronaru
