Partidul-Stat. Structuri politice (1948-1965)

Apetenta istoricilor, mai ales cei din tanara generatie, de a studia perioada pe care indeobste o numim „regimul comunist” nu cunoaste limite. Este si cazul lucrarii supuse atentiei Partidul-Stat. Structuri politice. 1948-1985, o demonstratie reusita a modului in care P. M. R./P. C. R. a controlat intreaga viata de stat. Lucrarea preia forma si continutul tezei de doctorat sustinute de Mihaela-Cristina Verzea la Universitatea Bucuresti. Efortul autoarei s-a indreptat catre obtinerea unei baze documentare cat mai consistente care sa-i asigure, pe de o parte, o vedere cat mai larga, mai obiectiva asupra subiectului, iar pe de alta parte sa nu mai lase loc altor interpretari care nu sunt asezate pe o baza documentara serioasa. La capatul perioadei de studiu in Arhivele Nationale se poate spune ca fondul documentar referitor la fostul partid comunist nu mai are secrete pentru autoare. Cancelaria si toate sectiile Comitetului Central au fost riguros studiate extragandu-se de acolo informatiile care au constituit fundamentul lucrarii, pe care s-a asezat intreaga constructie. Dintre acestea, cea mai folosita a fost, firesc, Sectia Organizatorica, organism esential pentru analiza structurilor specifice Partidului-Stat.

Pe de alta parte, pentru a evita abordari deja existente sau facile, autoarea a studiat un numar impresionant de lucrari, dintre care unele creeaza cadrul general, iar altele lumineaza unul sau altul dintre multele aspecte ale subiectului ales. Pe langa lucrarile istoricilor romani, autoarea a apelat si la studiile istoricilor straini, pentru a analiza comparativ realitatile proprii „lagarului” socialist. Evident, nu este insa suficient sa asiguri o documentare de calitate, este absolut necesar sa reusesti sa o interpretezi. Din acest punct de vedere autoarea da masura calitatii analizei efectuate de-a lungul cartii, a faptului ca nu ii este straina metodologia de lucru. Cercetarea s-a desfasurat de la general la particular, de la sistemul sovietic exportat prin „grija” armatei sovietice si a altor vectori de acelasi calibru, pana la felul in care a fost aplicat in Romania. De la prima alcatuire, imagine, a acestui corp strain altoit pe istoria romanilor pana la tentativele de a-l „romaniza” si rezultatul acestora. Analiza nu se face exclusiv asupra derularilor romanesti, ci suntem martorii unei priviri comparate, punandu-ni-se la dispozitie material documentar pentru a intelege ce s-a petrecut in restul spatiului intrat sub incidenta socialismului de tip sovietic. Acesta a fost drumul parcurs de autoare, in demonstratia ei de a ne prezenta partidul-stat, structura lui si felul in care a actionat. Cu acest lucru in minte autoarea si-a structurat lucrarea pe trei parti, fiecare dintre acestea rezolvand intrebarile esentiale ale temei: cat de … democrat era sistemul de democratie populara; care era raportul dintre partid si stat si cine avea in sistemul politic comunist preeminenta; parghiile prin care se exercita preeminenta si, in sfarsit, felul in care functiona sistemul. Pentru a ilustra acest ultim aspect a fost ales domeniul economic, cel care reflecta cel mai bine continutul sistemului si regimului.

Fiecare din cele trei capitole ale lucrarii se deschide cu o abordare teoretica si istoriografica a subiectului tratat, dupa care autoarea trece la analiza aprofundata a cadrului general (partidul, de pilda) si a tuturor componentelor sale. Nu suntem in fata unei simple analize descriptive, ci de fiecare data autoarea incearca sa gaseasca si sa explice resorturile politice, sociale, propagandistice ale felului in care se derulau lucrurile. Si pentru ca vorbim despre partid este potrivit sa spunem ca analiza nu se opreste la primul nivel – Biroul Politic, de pilda, ci continua pana la organele locale. Nu ni se pune in fata, pur si simplu, structura, ci intregul context politic care a impus intr-un moment sau altul o anumita initiativa inregistrata initial pe plan legislativ si care va avea ulterior consecinte organizatorice. La fel stau lucrurile si in capitolul despre statul comunist.

Cu totii ne amintim sintagma „partidul – centrul vital al natiunii”… In fond, autoarea demonstreaza ca aceasta a fost reala, dar nu in sensul dorit de conducerea partidului, ci ea masca controlul cvasitotal al societatii de catre partidul-stat. Sau, cine stie, poate acesta era ceea ce se dorea cu adevarat!?

Nu doar calitatea informatiei si a analizei constituie punctele-tari ale lucrarii, ci si felul in care ea este scrisa. Un stil elegant care dovedeste experienta in ale scrisului si interpretarii surselor documentare, „colorat” cu tabele si grafice care asigura fluenta si usoara parcurgere a unei lucrari nu chiar atat de reduse ca volum.

Prof. dr. Mihai Retegan