Intr-adevar, creatia lui Topirceanu nu are intindere monumentala. Opera poetica a fost adesea cuprinsa intr-un singur tom, iar proza asijderea. Ca si Creanga, autorul Parodiilor originale a trecut prin furcile caudine ale canonizarii fara a purta cu sine o cantitate enorma de productii textuale pe care posteritatea sa le intoarca pe toate fetele, iar acest amanunt ne indeamna sa presupunem ca validarea calitativa va fi actionat atat ca reper, cat si ca bariera. Cat de prolific este sau ar trebui sa fie un artist al cuvantului pentru a fi recunoscut ca mare scriitor? In consonanta cu proportiile tipografice ale operei, in spectacolul receptarii conteaza si substanta universului artistic. Carismatic, rezervat si boem, Topirceanu a ramas cu blazonul de miniaturist sentimental si parodic, de scriitor talentat si cu umor, de giuvaiergiu al carui repertoriu de armonii lirice e, fara indoiala, bogat, dar prins in rama unor acuarele cu decor marunt. – Ioan Milica
