Parintii Bisericii despre razboi si stagiul militar – Dragos Dasca
„Participarea crestinului la orice fel de razboi vine in vadita opozitie cu credinta sa. Dar si tolerarea nedreptatii ce se face celor nevinovati este culpabila.” Aceasta concluzie cu valoare de aforism a lui Georgios Mantzaridis exprima cel mai bine atitudinea Bisericii Ortodoxe fata de razboi si stagiul militar. Biserica se opune participarii crestinilor la razboaie de cucerire insa incuviinteaza satisfacerea serviciului militar si participarea la razboiul pentru apararea patriei. Fiindca subiectul acestui volum il reprezinta opinia Parintilor Bisericii din toate veacurile despre problema razboiului, in particular, si serviciul militar, in general, am ales sa includem in dosarul nostru si Parinti recent canonizati.
De asemenea, unele texte nu se refera strict la conceptia unui Parinte despre razboi, ci la modul in care un anumit Parinte a inteles sa slujeasca la oaste, cum s-a comportat in timpul satisfacerii serviciului militar sau in timpul confruntarilor armate. In acest sens, exemple graitoare sunt vietile Cuviosilor Siluan Athonitul, Iacov Tsalikis si Paisie Aghioritul, acesta din urma participand la razboiul civil declansat de partizanii comunisti (1946-1949) dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. Marturiile acestor Parinti contemporani sunt cu atat mai importante cu cat ei au cunoscut ororile si provocarile razboiului modern. Vedem ca ei nu se roaga atat pentru a fi ocrotiti ei de Dumnezeu, ci pentru ca Dumnezeu sa-i fereasca de varsarea sangelui aproapelui, pentru ca cei din jurul lor sa fie ocrotiti si paziti de urgia glontului si a focului. Atitudinea lor este una de eroism jertfelnic; nu simt ura fata de inamic, nu indeamna la exterminarea lui. Rugaciunea lor il acopera pe aproapele, harul iubirii apara comunitati intregi.
Dragos Dasca
