Părintele Sofian

„A cunoscut cele mai aspre experiențe de viață, inclusiv cele ale temnițelor comuniste. Dumnezeu l-a înzestrat, însă, cu o mare rezistență sufletească, din care a dăruit, cu dragoste părintească, tuturor celor din jurul său. Avea acea putere lăuntrică care vine de la Părintele Luminilor, nu de la oameni. Tot timpul vieții sale, din fragedă tinerețe și până în clipa trecerii la cele veșnice, în ziua Înălțării Sfintei Cruci, a purtat cu smerenie și cu cinste crucea Domnului Hristos.” – P.F. Patriarh TEOCTIST

„În ochii noștri de occidentali, Părintele Sofian reprezintă o întreagă civilizație duhovnicească și religioasă, cea a sfintei Românii. El este pentru noi chipul dulceții și al delicateței românești, atât de asemănător prin aceasta – deși atât de diferit – cu Părintele Dumitru Stăniloaie, cu Părintele Benedict Ghius, cu Părintele Paulin Leca, cu Părintele Teofil de la Sâmbăta și chiar cu Părintele Cleopa, cel atât de arzător.” - Protoereu Marc-Antoine Costa de Beauregard