Parintele Isaia a cultivat mai deschis si mai profund farmecul vietii monahale in taria Cuvantului lui Dumnezeu si-n taria Cuvintelor Sfintilor, conturand in vazduh, de sub zidurile reci ale manastirii, diversitatea taramului celor ce sporesc tainele universului de sub directa obladuire a lui Dumnezeu Cuvantul. Parintele Isaia a stiut sa se desprinda de tina si sa se inalte, prin dragoste christica, in lumea spirituala. Inima smeritului slujitor, Parintele Isaia, a ars in contemplatie si “rauri de apa vie au curs dintr-insa”. Asa a fost Parintele Isaia: nu a gandit altfel de cum a vorbit, nu a vorbit altfel de cum a gandit, caci vorbirea cu doua intelesuri este cursa mortii. Cuvantul sau nu a fost mincinos, nici desert, ci intemeiat pe fapta…
