„Primele trei veacuri din existenta Bisericii Crestine reprezinta perioada in care numarul credinciosilor a crescut exponential, iar raspandirea geografica a Bisericii lui Hristos, fara precedent. In contextul unor conditii socio-politice mai mult decat potrivnice in care Biserica a activat, afirmatia ca perioada preniceeana a reprezentat perioada de aur a Crestinismului este legitima.
Unii istorici si teologi crestini s-au intrebat, pe buna dreptate, care sa fi fost secretul unui asemenea succes misionar, framantare pe care o impartasim si noi.
Inevitabil, aproape de fiecare data, raspunsul face referire la misiune. Pe marginea acestei teme s-au scris foarte multe studii, articole si carti de-a lungul secolelor. Astfel, s-au formulat diferite explicatii si argumentari cu referire la misiunea Bisericii primare sau preniceene.
Opiniile diferite, precum si perceptiile referitoare la misiunea Bisericii primare sunt de inteles datorita scopurilor cu care s-a pornit in studiul respectiv si nu pot fi puse pe seama diferitelor surse si metodologii de cercetare.
Cei mai multi teologi au fost motivati de o revitalizare a misiunii Bisericii contemporane lor, prin raportare la misiunea Bisericii Primare, dorindu-se o innoire prin propria-i misiune in acea contemporaneitate.
Pare imposibila evaluarea misiunii Bisericii primare fara a ne gandi la intrebarea ce este de facut pentru a implini cu acelasi succes misionar vocatia Bisericii in contemporaneitatea noastra?
Chiar daca exista multe cercetari si abordari ample sau mai putin ample din punct de vedere teologic asupra misiunii in inteles crestin ortodox, un studiu sistematic despre o paradigma misionara preniceeana inca nu este realizat.” (din „Introducere”)
