1. Perceptii despre Armonia Creatiei Divine. Planul Creatiei Divine, partea 1-a – Dan Prepelita
Am primit cu promptitudine si am scris cuvant cu cuvant, timp de peste 7 luni peste 400 de pagini, iar in peste 3 ani – 1500 de pagini, perceptii cu privire la intelegerea creatiei, alcatuirea si scopul oamenilor pe Pamant si al creatiei, al trecutului, prezentului si viitorului nostru, de intelegere a rostului nasterii si al existentei, al vietii si al mortii. De a intelege ca nu suntem singuri in Univers si nici pe Pamant, ci suntem inconjurati de toate cele vizibile si invizibile create de Dumnezeu cu un scop precis si inaltator.
… Da, Universul este si se comporta ca un super-computer in intregimea sa, in totalitate si prin fiecare corp ceresc, fenomen cosmic si mod de functionare care par, vazute din interior, fara logica (in acceptiunea umana) si inexplicabile (in limitele mintii omului) sau cu explicatii neverosimile si fantastice.
„Ceea ce m-a impresionat mai intai in cartea lui Dan Prepelita nu a fost atat descrierea fantasticului univers, a necunoscutului univers, desi aceasta este temelia cartii si aici se dezvaluie un mesaj extraordinar despre lume, viata, moarte, suflet, spirit si, mai ales, despre Dumnezeu, cel ce a facut Totul si conduce totul, cum subliniaza autorul. Insasi puterea iubirii ascunse intr-un suflet omenesc m-a tulburat cu adevarat si sentimentul ca aceasta nemasurata iubire pentru partenera sa de viata este cheia care pare sa fi descuiat „usa misterelor” si sa-l fi purtat pe cel ce iubeste in imparatia – altfel de nepatruns – a alcatuirii tuturor lucrurilor.”
Maria Timuc
Ma simt obligat sa ma intreb cine sunt EU pe acest Pamant, acest om mai mic si mai neinsemnat decat un fir de praf in Univers, acest trup insufletit si pacatos, ca sa primesc acest dar de a receptiona informatii, sa percep date privitoare la forma Universului, la secretele timpului, la adevaratul loc al Lui Dumnezeu si al sufletelor care-l inconjoara, la viata si la moarte, la facerea, desfacerea si rostul civilizatiilor umane si la semnificatia corpurilor ceresti in mecanismul complex si misterios al Cerurilor materiale si nemateriale?
Autorul acestei lucrari, conf. univ. dr. ing. Dan Prepelita, este absolvent al Universitatii Tehnice „Gh. Asachi” din Iasi, Facultatea de Hidrotehnica din anul 1972.
Este conferentiar la Catedra de Hidroamelioratii si Protectia Mediului din cadrul Facultatii de Hidrotehnica a Universitatii Tehnice „Gh. Asachi” din Iasi, fiind titular la disciplinele „Sisteme automate de reglare in Ingineria Mediului si Hidroamelioratii”, „Constructii hidrotehnice in lucrari de Imbunatatiri Funciare”, Exploatarea amenajarilor de IF” predate la sectiile IFDR si IMA si „Exploatarea optima a sistemelor hidrotehnice” (master).
– Activitate de inventica: brevete si certificate 11 (la 10 prim autor)
– Medalii de aur (10), argint (4) si bronz (2) total 16, conferite la Saloanele Internationale de la Bruxelles, Sofia, Bucuresti, Iasi.
2. Perceptii despre Armonia Creatiei Divine. Universul – Imparatia Divinitatii, partea a 2-a – Dan Prepelita
Ne traim viata asa cum este ea si cum ne-am obisnuit sa o consideram. Dormim noaptea, ne trezim dimineata, mergem la serviciu sau la alte activitati cotidiene, avem grija de familie, de copii si nepoti si de casa noastra cu tot ceea ce am agonisit in viata.
Nici nu ne pasa de ideea nebuneasca, fantastica si absurda, ca in tot acest timp ne ducem viata pe un bulgaras de pamant, apa si diverse alte materii, care alearga cu o viteza inspaimantatoare printr-un spatiu ostil plin de mistere, printr-o imensitate de neconceput, impreuna si printre nenumarate alte corpuri ceresti, pe o traiectorie in aparenta stabila si vesnica, iar culmea fantasticului este ca totul se misca foarte precis in timp ce bulgarasul nostru se invarteste ca un titirez, efectuand totodata si alte miscari, fiecare cu rostul sau, pe care noi oamenii nici macar nu le simtim, asa ca le ignoram.
„Forta iubirii divine, care l-a invaluit pe autor dupa pierderea sotiei sale, l-a extras din mrejele sentimentului de singuratate omeneasca, din insasi zgura vietii cotidiene, plina de balastul suferintei, al durerii si al neputintei de a negocia cu moartea, daruindu-i viziunea existentei de dupa moarte, a continuarii vietii in forme pe care astazi, cand suntem in trup, nu le putem percepe, nici intelege. Veti vedea cum, intr-o zi, Dan Prepelita este extras din corpul sau fizic si dus intr-un loc din care a putut sa vada forma si diferite moduri de organizare ale universului, ceea ce nu s-a intamplat permanent. Cele mai multe dintre „perceptiile sale” au aparut spontan, doar a vazut desenele, formele si propozitiile si le-a transcris ca atare.”
Maria Timuc
„Cartea este provocatoare, incitanta, uneori revelatoare, alteori tulburatoare, capabila sa stimuleze inteligenta, creativitatea si sa rascoleasca visul, misterul si dorinta de a-l intelege si a-l iubi pe Dumnezeu. Desigur, n-am sa dezvalui aici continutul amplu si profund al cartii, caci cititorul trebuie sa descopere singur lumina ce i se va transmite in timpul lecturii, precum si frumusetea, inte-lepciunea si gratia ce-l insotesc la tot pasul.”
Maria Timuc
… Astfel, in anumite conditii propice de rezonanta, un om ar putea comunica nu numai cu alt om, dar si cu un animal, cu o planta sau chiar cu un mineral, cu marea sau cu un munte, cu cerul si mama Pamant (GAIA, GEEA), ceea ce s-a mai intamplat si este descris in cartile sfinte, in povesti, legende si mituri.
3. Perceptii despre Armonia Creatiei Divine. Armonia Creatiei, partea a 3-a – Dan Prepelita
Cand consemnez perceptiile, nu stiu ce scriu, dar cand citesc ce am scris, sunt complet socat. Secretul consta in aceea ca, in timpul primirii perceptiilor, trebuie sa nu ma gandesc la nimic, sa scriu doar ce vad cu ochii mintii”. „Cuvintele pe care le-am scris in mare graba, nu le-am auzit de la nimeni, nu le-am citit niciunde si nu mi-au fost dictate sau soptite in ureche de nimeni. Le-am perceput pur si simplu, direct din fata ochilor in mana mea si, fara sa le inteleg sau sa deslusesc intelesul pe loc, le-am scris rapid, de cate ori am simtit nevoia de a scrie.
„Desi pare ca durerea pierderii a declansat „perceptiile” spirituale, unele de-a dreptul socante si altele de negasit in alte lecturi cunoscute de mine pana acum, cred ca durerea a fost doar o forta/un stimul care a activat constientizarea iubirii, iar iubirea insasi a devenit torta care i-a luminat aceasta fantastica si minunata calatorie in universul pe care nici aparatele omenesti, oricat de moderne sunt ele, inca nu-l pot patrunde si intelege. Asadar, nu durerea sufleteasca intensa este motivatia calatoriei autorului in mintea Universului, cat iubirea constientizata ca o consecinta a durerii pierderii.
Desi a lucrat ca profesor universitar si vine dintr-o zona, sa zicem, „tehnica”, Dan Prepelita a reusit sa iasa din tiparele stiintifice, care tind uneori sa stranguleze mesajul spiritual, in primul rand pentru ca el este neverificabil.”
Maria Timuc
Pe masura ce se inainteaza in viata, odata cu cresterea varstei, corpul omului imbatraneste, se degradeaza, metabolismul se reduce si este afectat negativ din ce in ce mai mult, dar omul respectiv, desi simte si recunoaste ca s-a schimbat fizic si ca a imbatranit, percepe un suflet la fel de tanar ca la 20 de ani, simte ca are aceleasi sentimente, dorinte, poate putin estompate, dar sufletul si-l concepe si si-l recunoaste tot tanar, trupul cedeaza, dar sufletul ramane acelasi mereu. Trupul imbatraneste progresiv, dar sufletul ramane mereu tanar si nelinistit pana la moartea corpului.
Oare nu este asta dovada clara ca sufletul este nemuritor, ca are cu totul alt statut decat corpul fizic si ca de fapt sunt doua parti distincte care un timp numit ”viata” sunt inlantuite, fiecare avand calitati diferite, corpul supunandu-se legilor materiei din care este creat, iar sufletul legilor cerului din care face parte, de unde a venit si unde se va duce dupa despartirea si eliberarea de trup. Doi in unul, dar fiecare cu drumul sau. Iata OMUL.
