Pachet Mircea Eliade 2. Nunta in cer, Romanul adolescentului miop. Gaudeamus

Seria de autor Mircea Eliade contine 2 titluri:

– Romanul adolescentului miop

– Nunta in cer. Cu o prefata de Dan C. Mihailescu

Descriere – Romanul adolescentului miop

Mircea Eliade scrie prima sa carte, Romanul adolescentului miop, la 17 ani (in 1924), prezentand-o insa nu ca un roman, ci ca povestirea unei incercari ratate de a scrie un roman, desi se intituleaza… roman. Ultima lui fraza este totodata si prima: "Pentru ca am ramas singur, m-am hotarat sa incep chiar azi Romanul adolescentului miop". Acest fapt confera textului deja parcurs de cititor o structura circulara si paradoxala, romanul fiind simultan finit si in curs de finalizare, organizat si haotic.  […]

Scris in 1928, la 21 de ani, Gaudeamus (Sa ne bucuram) continua Romanul adolescentului miop (1924-1925) si este la fel de strans legat de toate textele scrise de Mircea Eliade in aceeasi epoca, precum precum precedentul. Biograficul intersecteaza deci in continuare literatura, ca si eseurile frecvente din presa, cateva in fiecare saptamana si scrise mereu cu bogata informa? ie si fervoare spirituala. De-aceea citim azi Gaudeamus, un roman autobiografic, nu numai ca o continuare la primul sau roman, ci si in contextul eseurilor din ziarul Cuvantul, unde Eliade era acum invitat sa colaboreze de catre profesorul lui de la Universitate, filosoful Nae Ionescu. Sa nu uitam apoi ca Eliade isi scria in acelasi timp si Jurnalul, din pacate pierdut intre timp, dar si ca respectivul context autobiografic din opera sa se va largi treptat nu numai cu viitoarele sale Memorii, publicate mai intai in franceza, cum am mai spus, sau corespondenta, ci si cu multe alte romane despre sine, precum Maitreyi, dar si, mai tarziu, din nou despre genera? ia sa, Intoarcerea din rai (1934) si Huliganii (1935), scrise cu aceeasi obsesie de-a o portretiza documentat ca deosebita in istoria culturii romanesti.

Descriere – Nunta in cer. Cu o prefata de Dan C. Mihailescu

Ma apucasem de scris pe la mijlocul lui septembrie. Nae Ionescu ma intreba uneori cum merge. Ii spuneam ca visez un roman de dragoste care sa nu semene cu nimic din ce scrisesem pana atunci; o dragoste care era si ar fi trebuit sa ramana perfecta, daca n-ar fi intervenit un element mistic, si anume dorinta de a o prelungi indefinit intr-o durata biologic-temporala – facand-o roditoare. Subiectul era in aparenta simplu: doi barbati, intalnindu-se intamplator la o vanatoare, isi povestesc in aceeasi noapte marea lor dragoste.  Pret redus pe www. librariaromana. roConfesiunea o incepe cel mai tanar, Mavrodin, un romancier, probabil pentru ca tovarasul lui il intrebase ce scrie si Mavrodin ii raspunse ca scrie Nunta in cer, carte in care voia sa-i ceara iertare Ilenei, pe care o iubise, pe care o iubea inca, si care disparuse fara urma cu un an mai inainte. Ii vorbeam profesorului de ce-as fi vrut sa fac, dar fara sa-i rezum romanul; mi se parea ca orice rezumat il tradeaza anuland insasi esenta povestii mele. De fapt, niciunul din cei doi barbati care la inceput nici nu banuiau ca vorbesc de aceeasi femeie nu intelegeau de ce fusesera parasiti (…) Dimensiunea mistica, nuptiala, pe care o astepta Ileana ca o implinire finala, le ramasese inaccesibila, desi din motive diferite. – Mircea Eliade