Pierdut in Nepal si Ladakh – Catalin Vrabie
Pierdut a fost si regasit! De fiecare data. Un nou volum de calatorii, semnat Catalin Vrabie, in lumi ce-mi par la capatul lumii sau chiar din alta lume. Credincios rucsacului sau, ce l-a insotit pe culmile Elbrusului, in Muntii Caucaz si pierdut, apoi, prin Rusia, a colindat crestele Alpilor si vaile Californiei… Mont Blanc, Matterhorn, Dolomiti, El Capitan si alte provocari de genul asta din lumea larga… Deosebit de frumoasa, ca sa-l parafrazez pe autor. Am aflat din paginile cartilor anterioare cum s-a pierdut prin India si Iran, tari putin cunoscute, cel putin locuitorilor de la poale de Carpati.
Intr-un limbaj deseori frust, domn profesor Vrabie ne comunica detalii extrem de interesante, fapte de viata absolut de necrezut pentru civilizatia europeana. Socul Orientului incepe din Turcia cu forfota sa inepuizabila, dar, cu rabdare, treci… aeroportul si te trezesti in alt avion s. a. m. d. pana ajungi la destinatie.
De asta data la Kathmandu, dupa o escala in toridul Sharjah din Golful Persic unde era tinta privirilor fiind cam singurul european prin zona! La cei peste 190 de centimetri ai sai, greu de pitit printre ceilalti semeni. Cu o buna capacitate de comunicare, inca de la primul pas in Nepal se pierde pe la diverse adrese a noilor sai prieteni pasageri, facand ca voiajul sa fie mai placut si plin de tot soiul de surprize. Ne sunt strecurate permanent informatii din toate domeniile de activitate a nepalezilor, mai ales din viata lor privata. Remarca, cu umor, haosul din circulatia rutiera, lipsa curentului cate sase ore pe zi, orezul condimentat pana la cote lacrimogene, element perpetuu in alimentatia cotidiana, cat si ospitalitatea noilor cunostinte facute ad-hoc.
Ascutitul simt al detaliului face ca povestirea calatoriei in Nepal sa curga alert, consemnata pe ore si minute, fara stridente, cu binevenite observatii usor malitioase la comoditatea romanilor in privinta amenajarii si exploatarii propriului teritoriu, al comportamentului public sau nervozitatea permanenta fata de calmul si comportarea nepalezilor, desi conditiile in trafic sunt aici extrem de vitrege. „Circa 25% din locuitorii acestei tari traiesc sub limita saraciei – definita de Banca Mondiala ca fiind sub pragul de un dolar pe zi.” O informatie care te cutremura si face sa intelegi multe despre modul de viata nepalez sau indian.
„Jungle party” este un capitol plin de peripetii traite prin totii porii, numai la simpla idee ca te poti intalni oricand cu un rinocer, urs sau tigru! Dintre solutiile oferite de instructori cea mai la indemana pare a fi aceea de a te lasa mancat, respectiv zdrobit de animalul care-ti sare in cale! Strong!
prof. Sergiu Gabureac
Catalin spune ca viata este ca un puzzle. As spune ca intregul glob pamantesc este ca un puzzle si fiecare destinatie pe care o atingi este o piesa componenta a sa.
De ceva vreme, autorul nostru „se pierde“ pentru a aduna piesele acestui urias puzzle, incercand sa puna cap la cap cat mai multe dintre acestea. Recent, el „s-a pierdut” in Vietnam si Cambodgia, reusind astfel sa mai gaseasca doua fragmente din marele joc al vietii.
Imi place mult cum calatoreste, cum intra in contact cu oamenii – fie ai locului, fie straini! Iti aduce aventura ca un Big Ben, pe ore si zile, fara a scapa vreun amanunt. Citind randurile sale, te transformi in Catalin, calatorul acelor meleaguri.
Acum, te afli in Kuala Lumpur, de la hotelul Container ajungi la turnurile Petronas si, de aici, la mall-urile amenajate pe alei, ca sa te plimbi apoi pe Bukit Bintang – Champs-Élysées-ul malaezian sau in Chinatown si Little India.
Timpul zboara, dar este minutios cronometrat si ajungem in Vietnam, la Hồ Chí Minh – fostul Saigon. Deliciul il reprezinta localnicii, fie ca este vorba despre soferul de autobuz, prietenul ad-hoc Nhan, care il poarta prin provincia Bến Tre, unde va cunoaste locurile si oamenii de aici, cu obiceiurile si modul lor de viata, fie Yến, doamna mutata in Australia si revenita, pentru scurt timp, acasa.
Felul deschis si prietenos al lui Catalin il ajuta sa-si faca prieteni si printre turistii veniti sa cunoasca frumusetile locurilor pe unde acesta umbla. Ne poarta, astfel, cu sufletul la gura prin delta Mê Kông-ului si printre insulele plutitoare din Cần Thơ, cu pestritul sau grup olandezo-portughezo-roman, pentru a descoperi savoarea picanta a supei vietnameze cu noodles. Din paginile scrise aflam si date despre invatamantul si educatia din Vietnam, dar si despre profilul vietnamezului tipic. Catalin ne poarta, mai departe, prin insula Phú Quốc – de data aceasta pe bicicleta. Facem un ultim popas la muntele Sam si la Hà Tiên, ajungand apoi in Cambodgia.
Dupa o scurta istorie a ultimelor decenii cambodgiene, ne este adusa in fata ochilor Cambodgia de astazi. Kep, prima asezare vizitata, ii aduce aminte de Nepal, in care „se pierduse” cu un an in urma. Ne poarta apoi prin Sihanoukville, povestindu-ne clipele petrecute aici, pregatindu-ne, in acelasi timp, pentru marea provocare – complexul de temple de la Angkor, pe care il descrie cu mare maiestrie, punctand informatii culturale cu intamplari de la fata locului.
Urmeaza episodul Phnom Penh, cu detalii privind drumul pana in capitala, dar si cu picanterii ale vietii de noapte pe care orasul, supranumit odinioara „Perla Asiei”, le ofera. Catalin se intoarce apoi in Vietnam, prezentandu-ne ultimele clipe ale „pierderii” sale. Ne povesteste despre oameni si tovarasi de calatorie noi, locuri interesante si peripetii prin Mỹ Lai, Nha Trang – unde a ajuns si Cousteau, Buôn Ma Thuột, Đà Lạt – orasul tinerilor casatoriti, statiunea Vũng Tàu si, din nou, Hồ Chí Minh.
Spre final, descoperim, in jurnalul sau, parerea unui localnic – studentul Trương – despre turismul vietnamez, dar si ce inseamna sa lucrezi in Saigon pentru castigarea existentei, de la tanara An An.
Asa „s-a pierdut” Catalin in Vietnam si Cambodgia.
Cristian Hristea, „pierdut” candva in Asia, redactor sef revista „Vacante & Calatorii”
