Editura Polirom anunță apariția în librării a Enciclopediei imaginariilor din România, demers cultural iniţiat şi coordonat de Corin Braga, la care au participat numeroși profesori și cercetători de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, de la Academia Română (Filialele din Cluj și Iași) și de la Universitatea Națională de Arte din București.
Cele cinci volume ale Enciclopediei imaginariilor din România sînt:
Vol. I: Imaginar literar
Vol. II: Patrimoniu și imaginar lingvistic
Vol. III: Imaginar istoric
Vol. IV: Imaginar religios
Vol. V: Imaginar și patrimoniu artistic
„Enciclopedia imaginariilor din România își propune să ofere o perspectivă sinoptică asupra moștenirii culturale și a identităților spirituale din România. Avînd în centru conceptul de imaginar cultural și social, proiectul folosește mai multe metodologii multidisciplinare pentru a pune în evidență principalele domenii ale reprezentărilor colective românești. Conceptele științifice directoare sînt: cercetarea imaginarului, bazine semantice, cîmpuri culturale și lingvistice, constelații de imagini, identitate fractală. Această imagine panoramică a patrimoniului cultural și spiritual românesc dorește să facă posibile aprofundarea și cultivarea identităților naționale, locale și de grup, în cadrul interculturalismului european.” (Corin Braga)
Vol. I: Imaginar literar, coordonat de Corin Braga
Consultant științific: Adrian Tudurachi
Primul volum al Enciclopediei imaginariilor este dedicat cercetării imaginarului literar din România, o componentă fundamentală a moștenirii culturale și a identității noastre naționale și locale. Metodologic, volumul propune o abordare a literaturii pornind de la teoria imaginarului, creată de filosofi francezi precum Gaston Bachelard, Gilbert Durand sau Jean-Jacques Wunenburger, o teorie mai profundă și mai fertilă decît definițiile uneori peiorative date imaginației și fanteziei. Spre deosebire de diversele istorii ale literaturii române, originalitatea volumului constă în structurarea materialului pe baza conceptului de „bazin semantic”, care permite analiza constelațiilor de imagini și simboluri ce traversează mai multe epoci, depășind împărțirea tradițională pe secole și grupuri de scriitori.
Vol. II: Patrimoniu şi imaginar lingvistic, coordonat de Elena Platon
Consultant științific: Gheorghe Chivu
Al doilea volum al Enciclopediei imaginariilor explorează patrimoniul și imaginarul lingvistic din România. Autorii abordează limba română ca un element esențial în definirea identității naționale și colective și ca un instrument important de conservare a moștenirii „imateriale”, spirituale, a unei comunități. Cercetarea îmbină inovativ două perspective asupra limbii, cea patrimonială și cea a imaginarului lingvistic, cu scopul de a releva etapele fundamentale ale devenirii limbii române, precum și cîteva dintre reprezentările asupra acesteia. Volumul oferă o sinopsă istorică comprehensivă, structurată pe fluxuri imaginare transversale, care depășesc interpretările clasice ale faptelor de limbă, deschizînd noi căi de analiză.
Vol. III: Imaginar istoric, coordonat de Sorin Mitu
Al treilea volum al Enciclopediei imaginariilor se apleacă asupra imaginarului istoric al românilor. Mai mult decît celelalte reprezentări colective, imaginarul istoric ia naștere din întîlnirea imaginației cu acțiunea umană în plan politic, social sau cultural. Din acest motiv, el poate fi considerat un subiect central, iar investigarea sa, cartografierea, înțelegerea și explicarea mecanismelor care îl guvernează, în timp și în spațiu, reprezintă o sarcină obligatorie a cercetării științifice românești din domeniul umanist. Imaginarul istoric oferă un bilanț și o sinteză inovatoare ale principalelor reprezentări ale istoriei noastre, de la mitul originilor și tema identității naționale pînă la mitologiile istoriografice, temele istorice recurente, imaginarul rasial și etnic sau reprezentările istorice confesionale concurente.
Vol. IV: Imaginar religios, coordonat de Ioan Chirilă
Al patrulea volum al Enciclopediei imaginariilor are în vedere imaginarul religios al românilor. Antropologii contemporani privesc religiile drept sisteme autonome și autosuficiente, capabile să ofere o înțelegere funcțională și completă asupra lumii, care dau specificul identitar al comunităților. Analiza credințelor religioase din România, de la cultele Antichității la creștinismul cu toate formele și confesiunile sale, nu reprezintă doar o modalitate de conservare a diversității culturale, ci și o formă de practică socială pentru învățarea respectului reciproc și pentru acceptarea diferenței. De asemenea, demersul face posibilă nu doar evaluarea patrimoniului religios spiritual, ci și a celui material, constituit din așezăminte, icoane, vitralii, fresce, biblii, manuscrise sau texte imprimate.
Vol. V: Imaginar și patrimoniu artistic, coordonat de Liviu Malița
Al cincilea volum al Enciclopediei imaginariilor sintetizează imaginarul și patrimoniul artistic al românilor, sub toate formele sale: pictură și sculptură, arhitectură, muzică, teatru și artele spectacolului, cinematografie și noile media. În arta românească, imaginarul a fost marcat de o căutare permanentă a identității, nu neapărat a celei naționale în sens politic, ci mai ales a unei identități relevante sub aspectul practicilor artistice românești în context european. Apelînd la mai multe metodologii (genetică, istorică și comparatistă), volumul dezvoltă o analiză interdisciplinară care implică diverse arte și relațiile lor complexe în construirea imaginariilor artistice românești, abordate ca forme fluide de patrimoniu și ca vectori de circumscriere identitară.
