— Atunci fii bun si nu mai pomeni! spuse zana Grandmarina. Dupa ce frumoasa printesa Alicia va capata o bucatica de somon – cum cred ca se va intampla –, vei vedea ca o sa lase un os de peste in farfurie. Spune‑i atunci sa ia osul si sa‑l stearga, sa‑l frece si sa‑l lustruiasca, pana cand o sa luceasca asemenea sidefului, si sa‑l pastreze cu grija ca pe un dar din partea mea.
— Asta‑i tot? intreba regele.
— Ai rabdare, domnule, ii intoarse vorba zana Grandmarina, cu glas aspru si dojenitor. Nu‑i inchide omului gura inainte de a ispravi sa vorbeasca! Ce ti‑e si cu voi oamenii varstnici! Totdeauna faceti asa!
Regele isi lasa din nou capul in piept si fagadui ca n‑o sa mai faca niciodata asa.
— Atunci fii bun si nu mai face! raspunse zana Grandmarina. Transmite‑i printesei Alicia toata dragostea mea si spune‑i ca acest os de peste e un dar fermecat, care nu poate fi folosit decat o singura data in viata; dar in acea singura data ii va implini orice dorinta, numai cu conditia ca dorinta sa vina la momentul potrivit. Acesta este mesajul meu. Ai grija cum i‑l transmiti.
