Orasul pierdut face parte din seria Dosarele Numa.
Descoperirea unui cadavru inghetat timp de 90 de ani intr-un ghetar din Alpii Francezi nu pare a fi de competenta NUMA si a lui Kurt Austin. Dar cand cei aflati la fata locului sunt blocati in tunelurile alpine inundate de apele ghetarului in curs de topire, Austin nu poate ignora strigatele lor dupa ajutor. Iar aceasta tragedie pe cale de a se intampla se dovedeste a nu fi un simplu accident. Caci cadavrul ascunde un secret. Un secret pentru care cineva este gata sa ucida. Curand Austin este antrenat intr-un mister care implica invazia unor alge virulente pe cale de a distruge zona cunoscuta drept Orasul pierdut din Atlanticul de Nord, in timp ce el si echipa sa infrunta o familie de o nemaipomenita lacomie, care nu s-ar da in laturi de la nimic pentru a obtine ceea ce doreste.
Maestrul s-a intors… Cussler este in cea mai buna forma cu aceasta poveste ultrarapida, plina de provocari, despre o cursa pentru dominatie globala. – Sunday Express
Fragment din volumul "Orasul pierdut" de Clive Cussler si Paul Kemprecos:
"Capitanul Jack Fortier era un barbat maruntel de origine franco-canadiana, care devenise cetatean american pentru a putea lucra pentru NUMA. Cunostintele sale de limba franceza fusesera folositoare pe durata expeditiei, desi unii dintre localnicii pe care-i intalnise rasesera pe la spate de puternicul sau accent quebechez.
Fortier ii spuse lui Austin ca ironiile nu-l deranjau, pentru ca limba vorbita de el era cea mai pura, neatinsa de accentele regionale, precum cea din Franta. Capitanul nu parea a fi deranjat de foarte multe lucruri, de aceea Austin fu surprins sa-l vada incruntandu-se de ingrijorare.
– Ce s-a intamplat cu Skye? intreba Austin, trecand direct la subiect.
– Vorbesc la telefon cu supraveghetorul centralei de energie. Spune c-a avut loc un accident.
Un fior ii strabatu sira spinarii lui Austin.
– Ce fel de accident?
– Skye si unii dintre ceilalti oameni erau intr-un tunel de sub ghetar.
– Ce cauta acolo?
– Sub ghetar e un observator unde oamenii de stiinta ii pot studia miscarile. Face parte din sistemul de tuneluri construit de compania de energie pentru a folosi apa care se scurge de pe ghetar. Se pare ca a avut loc o defectiune si apa a inundat tunelul.
– Au reusit cei de la centrala sa ia legatura cu observatorul?
– Nu. Linia telefonica e cazuta.
– Deci nu stim daca sunt vii sau morti.
– Se pare ca nu, spuse Fortier, pe jumatate in soapta.
Vestea il facu pe Austin sa inceapa sa se legene pe calcaie. Inspira adanc si expira usor in timp ce-si aduna gandurile.
Venindu-si in fire, spuse:
– Spuneti-i supraveghetorului centralei ca vreau sa ma intalnesc cu el. Spuneti-i sa pregateasca planuri detaliate ale sistemului de tuneluri. Si faceti rost de-o barca sa ma duca la tarm.
Austin facu o pauza, dandu-si seama ca zbiera ordine la capitan.
– Imi pare rau, spuse el. Nu am vrut sa sune ca si cum as fi un sergent de la instructie din marina. E nava dumneavoastra. Acelea au fost doar niste sugestii.
– Va primesc cu draga inima sugestiile, spuse capitanul, zambind. Stati linistit. Habar n-am cum sa procedez in continuare. Nava si echipajul sunt la comanda dumneavoastra.
Capitanul Fortier lua microfonul si incepu sa vorbeasca in franceza.
Austin fixa ghetarul cu privirea prin fereastra cabinei de comanda. Era neclintit, ca o statuie de bronz, dar calmul sau era inselator. Mintea lui agera gonea, se gandea la strategii. Dar stia ca toate acestea nu erau decat jocuri ale mintii pentru moment, pentru ca nu putea concepe un plan pana cand nu stia exact cu ce anume avea de-a face.
Se gandi la expresia seducatoare de pe fata lui Skye in timp ce parasea nava. Stia ca sortii-i erau impotriva, dar isi jura ca avea sa revada acel zambet fermecator.”
