Optzecisti si Paveldanisti

Orice istorie literara are nevoie de un moment (de momente) de retrospectiva, de decantare, de sedimentare, de valorizare. Am observat, chiar, ca o cultura, cu cat este mai „dezvoltata", cu atat are mai multe initiative de acest fel, mai serioase, mai dense. In societatea romaneasca lucrurile sunt si mai complicate.

In perioada comunismului a fost scrisa o „anume" literatura, cea adevarata, „serioasa", fiind un fel de fiica vitrega a „literaturii socialiste". Si, cu toate aceste dificultati, au existat voci critice care au facut lumina in ceea ce priveste literatura romana contemporana: Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Cornel Ungureanu, Laurentiu Ulici, Gheorghe Grigurgu, lon Pop, lon Simut, Eugen Negrici, Alex Stefanescu si altii (nu prea multi, din pacate). O reasezare a valorilor este foarte necesara, si aceasta nu o pot face decat criticii avizati, seriosi, cu o experienta vasta de lectura, cu carti serioase la activ, cu o dreapta masura a judecatilor de valoare (si ma refer, fireste, la cei citati mai sus).