Oameni din Chisinau

Problematica de baza a povestirilor este una joyceana (omul care nu se poate trezi din cosmarul istoriei), dar tratata intr-o maniera kafkian-gogoliana, la limita fantasticului absurd-derizoriu. Am putea spune ca autorului i-a reusit un hybrid sau o alianta irlandezo-rusa neasteptata, desi Chisinaul si Dublin-ul sunt orase „infratite” ca istorie politica si lingvistica, rupte intre doua identitati (doar ca istoria moldoveneasca este mult mai cosmaresca decat cea dublineza). Volumul lui Joyce este de altfel nu doar un model exterior, ci si unul internalizat: personajele “circula” de la o povestire la alta, incipitul fiecarei povestiri este abrupt, fara ocolisuri, stilul colocvial, tonalitatea familiala, fiecare povestire fiind monologul, la persoana I, al cate unui narator (de fapt, o naratoare) care observa datele existentei citadine (mitinguri, oameni care se provoaca reciproc, in troleu sau pe strada, care se suspecteaza, se pandesc si se toarna etc.).

Ura conjugala motivata politic si social este insa o tema tratata cu umor de Dumitru Crudu, ca si ura sociala (dusmania nu de clasa, ci etnica si politica), fara patetismul specific literaturii ruse, fara sa dramatizeze, dar pastrand acea adiere de teroare care da „tonul” vietii de aici.

Viata la Chisinau (mai ales a basarabenilor) este una dubla, limba este una dubla, de aici si o schizofrenie si o nevroza generalizata, de aici si umorul si absurdul specific al personajelor si al situatiilor, casnice ori publice. Este o lume inghesuita, incercuita, fara scapare, kafkiana si in acelasi timp vida, in care nimeni nu se intalneste cu nimeni, in care este greu de descoperit sensul (de altfel, tot ce se petrece este ori intamplator, ori fara sens). Personajele, intamplarile, se intersecteaza, dar nu si monologurile lor, nu si semnificatiile. Vova si Mariana atribuie, spre exemplu, gesturilor partenerului cu totul alte semnificatii decat cele reale, iar monologurile celor doi derapeaza unul pe langa celalalt, intr-un univers verbal agresiv, dar vid semantic. Scriitura lui Dumitru Crudu pune in scena insa toata aceasta problematica dureroasa a vietii oamenilor din Chisinau cu o naturalete si cu un umor detasat care il vor recomanda mai tarziu drept un maestru al genului. (Care gen? Genul prozei basarabene!)

Raluca Duna