Cand in jur e doar zgomot, panica si manipulare, cand probleme ce nu ne privesc definesc cotidianul, o astfel de lectura e numai buna sa te aduca rapid cu picioarele pe pamant. Oameni care m-au trait e terapie curata. Eugenia Crainic face ce stie ea mai bine: scrie curat, destept si fara filtru. Cu o minte agera si un simt al umorului cum rar intalnesti, Eugenia este bine documentata, scrie si descrie cum multi nu stiu sau nu pot. S-a nascut sa povesteasca.
Presa scrisa ar fi avut cu siguranta o alta soarta daca Eugenia Crainic ar fi ramas pe Elizeele gazetariei cu pasiunea, daruirea, seriozitatea si priceperea ei. Vorba aceea: they don’t make ’em like that anymore.
Despre tragedii precum cele care apar in povestile acestui volum se vorbea, in copilaria mea, la cafa, in bucatarie, intre vecine, in timp ce-si scuipau in san si le multumeau sfintilor ca au fost ferite de asemenea probleme. Eugenia Crainic le-a povestit cu cel mai savuros umor, le-a descris cu cele mai potrivite cuvinte, astfel incat fiecare cititor sa ofteze a paguba, sa zambeasca, sa rada cu pofta, fara sa se simta vinovat ca e incercat de Schadenfreude.
Si mai spun doar atat: daca nu va regasiti in aceste povestiri, inseamna ca luati lucrurile prea in serios. Daca va regasiti, zambiti a rade! Eugenia Crainic nu si-a scris doar propria poveste; a scris-o si pe-a voastra, a tuturor.
Andreea Lukic Dogariu, jurnalista
