O scrisoare pierduta a lui I. L. Caragiale este, neindoielnic, capodopera teatrului romanesc. Piesa a fost pusa de nenumarate ori in scena de la aparitie pana azi si in rolurile principale si secundare au jucat actori dintre cei mai mari din toate timpurile de aproape un secol si jumatate incoace. Pierderea unei scrisori de dragoste, regasirea si apoi pierderea ei din nou, ca si fericita regasire de la sfarsit dau nastere unui conflict politic, intr-un judet de munte, unde au loc alegeri. Notabilitatile locale se confrunta, cand in situatii comice, cand in situatii dramatice. Piesa e magistral construita spre a fi pusa in scena. Personajele sunt, fara exceptie, memorabile. Unele din ele, Catavencu, de exemplu, a ramas pana azi tipul demagogului politic. Il mai auzim inca si noi vorbind la… televiziune. In sfarsit, replicile s-au fixat definitiv in memoria generatiilor succesive. „Voteaza cu cine poftesti!”, ii recomanda prefectul cetateanului turmentat. Auziti replica la acesta: „Eu nu poftesc pe nimeni daca e vorba de pofta.” NICOLAE MANOLESCU
