O parte a criticii a socotit că Mazilescu este un «poet de limbaj», elaborat, rafinat, atras de artificiu, nu cu scopul exacerbării retorice a limbajului, ci, din contră, pentru configurarea unui minimalism poetic, prin distorsiuni sintactice, blancuri, omisiuni, întreruperi etc. ce au rolul de a revela o insolitare suplimentară a limbajului poetic. Eugen Negrici caracteriza lirica lui Mazilescu prin formula fericită: «o stilistică a eschivei».
Virgil Mazilescu trebuie privit, însă, nu doar ca un poet al limbajului, oricât de încifrat, ci şi ca un poet al fiinţei, cu un discurs liric ce are o miză clar ontologică, dispusă chiar într-un registru neoexpresionist, un discurs ce încorporează în sine „«marile teme» ale modernităţii: moartea, nebunia, suferinţa, Poezia cu «majusculă» şi care percepe «mistica poeziei ca instrument de mântuire, gravitatea rostirii»
Alte titluri pentru MirciaDumitrescu (coperta-de):
Acum, când am ucis totul (2015)
,
Lucrurile pe care le-am văzut (1979 – 1986) (2015)
,
Opere IX. Eduard al III-lea. Mult zgomot pentru nimic. Macbeth (2015)
,
Belgradul în cinci prieteni (2022)
,
Firul alb (2014)
,
Căderea-n sus a corpurilor grele (2015)
,
Apă de băut (2015)
,
Opere VII. Antoniu şi Cleopatra. Henric al VI-lea, Partea a doua. Henric VI-lea, Partea a treia (2015)
,
Un interior glisant (2019)
,
Frica (2019)
,
