O plimbare prin Univers. Carte de relaxare astronomica

Astronomul Adrian Sonka isi invita cititorii de toate varstele la o plimbare de-a lungul si de-a latul Universului cunoscut. Veti afla ce presupune cu adevarat o calatorie in spatiu si cum se simte cand zbori cu 28 000 km/h, cum se vede Pamantul de pe fereastra hubloului, cum ar fi viata pe celelalte planete din Sistemul Solar (de ce e "grea" viata pe Venus si de ce e asa de "prafuit" Marte) si unde e cel mai bine sa programezi o viitoare vacanta (scuba-diving pe planetele joviene, anyone?), cum functioneaza "aparatul de facut lumina" (Soarele, nu becul), unde se termina Sistemul Solar si cum se masoara distanta pana la stele, ce este o pitica rosie si ce e o giganta albastra, care sunt cele mai bune "cartiere" cosmice sau cum poate gasi o maimuta o planeta.

Cu mult umor si intr-un stil accesibil si prietenos, Adrian Sonka te invata tot ce ai nevoie ca sa te plimbi relaxat printre planete si stele.

Adrian Sonka este astronom de mai bine de 20 de ani, timp in care a privit cerul si a invatat sa observe multe tipuri de obiecte cosmice: stele variabile, asteroizi, planete, ocultatii etc. In prezent, observa asteroizi si planete prin telescoapele Observatorului Astronomic "Amiral Vasile Urseanu" si cele ale Institutului Astronomic al Academiei Romane. Tine cursuri de astronomie la Observator, Fundatia Calea Victoriei, in scoli, librarii si oriunde unde gaseste alti oameni pasionati care vor sa afle mai multe. A facut studii de fizica si comunicare, dar, pentru ca in Romania astronomia nu se invata la scoala, cele mai multe lucruri le-a invatat singur, din pasiune. In 2020 a terminat un doctorat in fizica cu specializarea planetologie-asteroizi. Poate fi gasit la Observatorul Astronomic "Amiral Vasile Urseanu" unde tine prezentari de planetariu si observatii astronomice cu publicul. Din cand in cand, organizeaza si iesiri in afara orasului cu grupuri de pasionati de astronomie.

In 2018 i-a aparut la Editura Nemira Ghidul micului astronom prin Univers sau  Astronomie pentru copii si restul lumii, prima carte de astronomie pe care a scris-o pentru copii si publicul larg. O plimbare prin Univers. Ghid de relaxare astronomica este cea de-a doua carte a sa si promite ca vor mai urma si altele la fel de interesante si de amuzante.

Spatiul cosmic face parte din Univers si este mediul prin care planetele, stelele si alte obiecte din Univers sunt conectate. Imagineaza-ti un ocean din nimic prin care plutesc insule, iar una din insule este planeta pe care te-ai nascut tu. Din pacate, inca nu putem inota in acest ocean, dar am facut o baie mica pana la Luna. A fost atat de incredibil incat pentru unii este de necrezut. Putem insa calatori prin Univers folosindu-ne de ceea ce cunoastem despre acesta si despre obiectele cosmice. Oricine trebuie sa treaca prin experienta emotionanta de a afla ca este un simplu om, aflat pe o planeta minuscula care se roteste in jurul unui soare banal. Ar trebui sa te simti bine ca asa stau lucrurile pentru ca faci parte din singura specie care poate intelege imensitatea Universului. – Autorul

Fragment din carte:

"Toata apa de pe Pamant a picat din spatiu. Pe o planeta fierbinte este greu sa ai apa pentru ca se evapora, ajunge in nori si cand cade sub forma de ploaie se evapora din nou. Dupa ce planeta se raceste, apa fie este expulzata in spatiu pentru ca la temperaturi mici trece din solid direct in gaz, fie este prinsa la interior. Dar nu uita ca planetele au fost lovite si de asterioizi si de comete, iar la impact aceste obiecte se dezintegreaza si lasa tot ce au la suprafata. Si unii si altii contin apa, dar apa lor este diferita.

Exista mai  multe feluri de hidrogen, dar pe noi ne intreseaza doar doua: hidrogenul si deuteriul ( hidrogen cu un neutron in plus, daca tii neparat sa stii). Fiecare poate fi prins intr-o molecula de apa, existand astfel mai multe feluri de apa. Oricum, ca sa respectam spusele fara sens dinn reclamele la apa, tot noi avem cea mai limpede apa. Trec la afirmatii pe baze stiintifice si spun ca s-a masurat raportul dintre apa cu deuteriu si cea cu hidrogen din 11 comete si s-a aflat ca este mai mare  decat cel din oceanele nostre. Aceeasi masuratoare s-a facut si pentru zeci de asterioizi si am aflat ca apa  lor este asemanatoare cu apa noastra. Ne-am uitat si la Jupiter, care este format din hidrogenul si deuteriul care existau la inceputul Sistemului Solar, si aflam care era raportul in perioada aceea: diferit fata de raportul de apa de pe Pamant , deci pe planeta noastra nu se gaseste apa de atunci. Am aflat astfel ca apa oceanului planetar ( in care isi spala oamenii masinile) provine mai mult de pe asteroizi si un pic (10 %) de pe comete. Toti steroizii care au cazut pe Pamant , toate gropile facute, toate exploziile, nu au fost egeaba. Avem acum apa adunata in lacuri, rauri, mari, oceane si pe peretele vecinului de sub noi.

Pe Pamant este usor sa dai de apa, dar este rgeu sa afli de unde provine, insa pe celelalte planete este greu sa dai de ea si nu te intereseaza de unde vine. Cea mai simpla  modalitate sa dai de apa este s-o vezi, insa vazul nu este perfect. Ne-am uitat pe Luna si pe Mercur, dar nu am vazut nimic dintr-un simplu motiv simplu: nu ne-am uitat cum trebuie. Pentru a vedea apa este nevoie de un rau, o  mare sau un ocean, fie de gheata , insa nu poti avea pretentia sa gasesti apa in stare lichida acolo unde nu exista atmosfera. Dar poti gasi gheata, fie la suprafata , fie ascunsa sub movile de praf , fie prinsa in roci. Hai sa vedem cum am facut de am ajuns sa putem spune ca intr-un crater cu nume de scriitor , asa cum sunt o gramada pe Mercur, o groapa aflata pe o planeta indepartata , se gaseste o pojghita de apa.

Nu exista nici o posibilitate sa poti vedea direct gheata pe planetele fara atmosfera , pentru ca nu poate exista acolo unde este lumina. Cand da de lumina, orice bucata de gheata situata intr-un asemenea mediu se va topi, va fierbe si va ingheta in acelasi timp, de cele mai multe ori intr-un proces foarte violent ( se spune ca sublimeaza). Apoi ar pleca in spatiul cosmic. Asta inseamna ca putem gasi gheata doar unde este mereu intuneric, adica la poli, in interiorul craterelor. Am mai putea gasi in subteran, dar tot nu o vedem direct. Pentru asta s-au folosit unde radio, trimise de pe Pamant inpre polii lui Mercur, prima oara in 1991, de unde s-au intors ca si cum ar fi fost reflectate de gheata."