Nuvele și povestiri

Sa dea Hagiu?… Hagiu sa dea?… – Dar nu l-ati vazut cum misuna prin carciumi si bacanii? zise ctitorul. Intra intr-una ia binisor o maslina o duce la gura s-o strecoara printre gingii. Fol fol fol o mesteca… "E cum dai maslinele draga cutare?…" "Atat"… "Scump scump de tot la asa vremuri. Vremuri grele!" Si pleaca… Intra peste drum. Sterpeleste icrele de cosac. Rupe o bucatica ii face vant. Pleasc pleasc… "Cum petreceti icrele?… " "Atat"… "Scump. Scump. Vremuri grele!" Si pleaca… Se duce la pastramagiul din colt. Ia sa vedem vericule cum ti-e marfa ca nu mai dau pe la cutare… ". Ia o feliuta ii face de petrecanie. "Cum o dati?" "Pe parale si atat. " "As v-ati scumpit de tot. S-au dus vremurile alea… Vremuri grele!" Si pleaca. Ii e sete. Intra intr-o bragagerie. "Ei… sa gust… ce basi-buzuc aveti?" Suge un fund de tinichea. Ghiort ghiort ghiort. "Zeama de agurida. Cin' s-o bea? Cin' s-o plateasca? Vremuri… " Si pleaca. Asa mananca si se racoreste si pe el il dau banii afara din casa.

Barbu Stefanescu Delavrancea (n. 11 aprilie 1858, Bucuresti, d. 29 aprilie 1918, Iasi) a fost un scriitor, orator si avocat roman, membru al Academiei Romane si primar al Capitalei. Este tatal pianistei si scriitoarei Cella Delavrancea, precum si al arhitectei Henrieta (Riri) Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din Romania. v