Nuvele și povestiri

Barbu Stefanescu Delavrancea (n. 11 aprilie 1858, Bucuresti, d. 29 aprilie 1918, Iasi) a fost un scriitor, orator si avocat roman, membru al Academiei Romane si primar al Capitalei. Este tatal pianistei si scriitoarei Cella Delavrancea, precum si al arhitectei Henrieta (Riri) Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din Romania. Cuprins: Prefata (Lucian Pricop) Fisa bibliorafica Refrinte critice Bunicul Bunica Boaca si Onea Neghinita Domnul Vucea Un om si un maestru Angel Demetriescu Zobie Hagi Tudose Micutii Sultanica Sorcova Mos Craciun Bursierul Irinel Palatul de clestar.

„Provocarile venite in ultimul timp din campul literar romanesc au modificat substantial lectura textelor sciitorilor moderni. In colectia „Literatura romana moderna“ sunt „arhivate“ contributiile unor participanti majori la schimbarea de discurs de decurs literar. Incercam astfel sa adresam o invitatie elevilor si profesorilor de a cauta sa inteleaga mizele si subtextul unei schimbari de paradigma literara.

Naturalismul in spiritul prozelor lui Emile Zola este noutatea stilistica pe care o aduc nuvelele lui Delavrancea. Confruntarile psihofiziologice cu care opteaza prozatorul sunt nucleul generativ de semnificatie, fabula constand prea putin. In felul acesta, empatia cititorului tine de capacitatea acestuia de a se impresiona in vecinatatea unor paradoxuri comportamentale. Este memorabila exclamatia oximoronica a unei rude a avarului Hagi-Tudose: «Saracu, ce bogat este!»“ – Lucian Pricop