Normele imperative în dreptul internațional

Reluarea acestei lucrări după ce, sub formă de teză de doctorat, a fost susținută acum 50 de ani la Universitatea din Geneva și apoi publicată în limba română în 1977 la Editura Academiei, a fost și rămâne o provocare pentru autor. Pentru că în această jumătate de secol au intervenit dezvoltări substanțiale în dreptul internațional, au fost adoptate numeroase noi tratate internaționale și s-a mărit considerabil numărul normelor acceptate de comunitatea internațională a statelor ca fiind imperative, iar procesul de codificare și dezvoltare progresivă a dreptului internațional a continuat. Comisia de drept internațional a ONU a reluat din nou, după 50 de ani, sub toate aspectele, tema normelor imperative și a adoptat concluzii care oferă temei de reflecție și de comparație.

Autorul și-a asumat riscul de a-și vedea lucrarea din 1971 anihilată de evoluția dreptului internațional și de a expune la critici pe profesorii Universității din Geneva care i-au dat girul și au aprobat susținerea tezei de doctorat.

Din fericire, evoluția dreptului internațional, reținută în cea mai mare parte în rapoartele și concluziile recente ale Comisiei de drept internațional, în urma noii examinări a temei „Normele imperative în dreptul internațional”, arată că principalele orientări și structura de ansamblu a lucrării sunt de actualitate. Au fost adăugate, desigur, noi capitole și secțiuni privind Normele imperative și răspunderea internațională a statelor, Proceduri pentru reglementarea diferendelor și Efecte asupra actelor unilaterale ale statelor, asupra rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU și în dreptul penal internațional.

Alte titluri pentru IonDiaconu (autor):

Drepturile omului (2024)

,