Regulile de aplicare a normelor de procedura civila, in noul context al integrarii Romaniei in Uniunea Europeana, capata noi dimensiuni si conotatii, mai ales in ceea ce priveste aplicarea in spatiu si asupra persoanelor. Istoric, normele de procedura civila au fost legate de notiunea de ordine publica, procesul civil fiind o afacere privata a carei rezolvare intereseaza societatea in ansamblul ei. Din aceasta cauza, normele de procedura civila, de regula, au avut un caracter teritorial, atat sub aspect spatial, cat si uman.
Existenta si aplicarea normelor de procedura civila a fost un deziderat al oricarei natiuni care s-a dorit a fi libera si independenta. A avea instante de judecata proprii, a-ti stabili propriile reguli de competenta si de judecata a pricinilor civile cu privire la proprii cetateni, a avea organe proprii pentru a pune in executare aceste hotarari judecatoresti, nu este altceva decat o veriga foarte importanta a independentei unui popor.
In realitatea actuala europeana, aceste reguli traditionale de aplicare a normelor de procedura civila se schimba si se vor schimba si in viitor. Dreptul comunitar care se bucura de aplicarea imediata, directa si prioritara in dreptul intern al statelor membre contine si norme de procedura civila. In acest context legislativ european, aplicarea normelor de procedura civila in timp, spatiu si asupra persoanelor evolueaza catre noi concepte.
In dreptul procesual civil ne aflam pe un pronuntat taram formal, in care normele de procedura civila sunt principalul izvor de drept. In acest fel, institutiile procedurale nu sunt altceva decat o oglindire a obiectului normelor juridice. Prin studiul si analiza teoriei normelor de procedura civila se poate reliefa, intelege si aplica, in modul cel mai temeinic, dreptul procesual civil.
