Tradusa in premiera absoluta in limba romana, poezia unuia dintre cei mai mari scriitori din lume, daruiti literaturii universale de Regatul Suediei, e un eveniment de zile mari.
August Strindberg face parte din tagma alesilor, a celor putini dintre putinii, care se lasa scrisi, se lasa exprimati cand sunt constienti pana la ultima celula de faptul ca in cazul in care ar refuza sa se exprime, ar muri, pur si simplu. Volumul Nopti de somnambul in vremuri de veghe, asezat de poeta Dorina Brandusa Landèn in matricea limbii romane, pare a fi un murmur venit din profunzimile unei constiinte readuse la viata din bolgiile infernului. Poetul „vorbeste ca argintul, tace ca aurul” si lasa marturii scrise ce tintesc fiinta adusa la limita. Fiinta care se simte de parca ar fi „jupuita” de vie si tocmai din acest motiv singura salvare e sa lase sufletul sa vorbeasca liber.
E o libertate curata precum cea a ingerilor teribili, descinsi, in „de-a pururi ziua cea de azi”, din Rainer Maria Rilke. Ingeri aurorali, metalici, care te conduc, fidel si tenace, te sprijina si te ajuta sa devii, mereu, ceea ce esti, sa te investesti definitiv in „frumusetea fericita a lumii”, contempland si descriind „templul din interior” – liman al tarii ideale, ale carei radacini sunt mereu in forul dinlauntru.
Aura Christi
