Departe, departe in largul marii, apa-i albastra ca floarea albastrelelor, limpede ca cel mai curat cristal, si asa de adanca, incat niciodata vreo ancora nu i-a dat de fund, si ar trebui sa pui nenumarate turnuri de biserici unele peste altele, ca sa poti ajunge din fund pana la suprafata apei.
Acolo locuieste poporul marii. Sa nu credeti insa ca pe fundul acela ar fi numai nisip; nu, acolo cresc niste plante si niste copaci foarte ciudati, si care-s asa de mladiosi, incat cea mai mica miscare din apa ii face sa se-ndoaie parca ar fi vii. Toti pestii mari si mici umbla printre crengile lor, cum zboara pasarile printre ramurile copacilor. In locul cel mai adanc se afla palatul regelui marii; zidurile-i sunt de margean, ferestrele din chihlimbarul cel mai straveziu, si acoperisul de scoici care se deschid si se inchid, aici umplandu-se, aici golindu-se de apa. Fiecare din aceste scoici are inauntru margaritare asa de stralucitoare, incat cel mai mic dintre ele ar face podoaba cea mai de pret a unei coroane imparatesti.
In regatul din adancuri era zi de sarbatoare. Regele Triton isi invitase supusii la un concert de gala. Cea mai mica dintre fiicele sale, Ariel, urma sa-i incante pe toti cu cantecul ei – avea cea mai frumoasa voce din tot regatul. Toti asteptau cu nerabdare semnalul de incepere, insa atractia spectacolului lipsea. Oare unde era?
In aceiasi colectie:
– Noapte buna, copii! Bambi (vol. 1),
– Noapte buna, copii! Pinocchio (vol. 3),
– Noapte buna, copii! 101 dalmatieni (vol. 4),
– Noapte buna, copii! Peter Pan (vol. 5),
– Noapte buna, copii! Pisicile aristocrate (vol. 6).
Coperta cartonata
